Steatoza hepatică de grad 2. Boala care afectează 90% dintre persoanele supraponderale

Steatoza hepatică de grad 2 este o afecțiune în care există o acumulare de picături de grăsime în celulele hepatice. Factorii de risc care cresc probabilitatea de a dezvolta steatoză includ greutatea corporală excesivă și diabet zaharat de tip 2, metabolism deficitar al carbohidraților. De asemenea, metabolismul deficitar al lipidelor, precum hipercolesterolemie, contribuie la dezvoltarea bolii.

La 90% dintre pacienții supraponderali poate fi detectată steatoza hepatică. Prezența excesului de greutate și a obezității poate fi evaluată prin calcularea indicelui de masă corporală. Dacă acest indice depășește 25 kg/m2, se poate presupune că pacientul este supraponderal. Cu toate acestea, acest indice nu ia în considerare distribuția grăsimii în organism și, prin urmare, este evaluat de obicei împreună cu alți indicatori, de exemplu, circumferința taliei, raportul talie/înălțime.

RomaniaTV

Simona Gherghe e în culmea fericirii! Nu a mai avut răbdare și le-a dat marea VESTE fanilor! Yuhuuuu! Felicitări! ❤️

Observatornews.ro

Cea mai dorită specializare: 13 pe un loc. Studenţii, angajaţi încă din primul an de facultate

Steatoza hepatică de grad 2. Ce modificări apar în organism din momentul manifestării afecțiunii?

După cum se știe deja, la baza steatozei se află acumularea excesivă de picături de grăsime în ficat. Afecțiunea este anunțată de prezența picăturilor de grăsime în mai mult de 5% din hepatocite la analiza histologică a unei probe de țesut hepatic la microscop.

Netratată, steatoza, care este reversibilă, poate duce la steatohepatită, care este însoțită de o creștere a inflamației. Fibroza se caracterizează prin moartea hepatocitelor și înlocuirea lor cu țesut conjunctiv. Ulterior, poate apărea ciroza, al cărei transplant este un tratament radical.

Infiltrarea ficatului gras poate fi practic asimptomatică pentru perioade lungi de timp. Este adesea detectată întâmplător în timpul examinărilor ecografice abdominale pentru alte anomalii. Un pacient cu hepatoză grasă se poate plânge de slăbiciune sau oboseală fără un motiv aparent și poate avea disconfort sau dureri în partea dreaptă a abdomenului, greață și tulburări de apetit.

Hepatomegalia, precum și modificările ecogenității, densitatea sonică sau permeabilitatea sonică a organului pot fi detectată în timpul unui examen instrumental. O creștere a enzimelor hepatice poate fi observată în cadrul unui test biochimic al sângelui, ceea ce va indica, la rândul său, dezvoltarea steatohepatitei.

Cum este tratată afecțiunea? Metode medicamentoase și schimbarea stilului de viață

Tratamentul hepatozei grase poate include terapii nemedicamentoase și farmacologice. Tratamentele nemedicamentoase pentru distrofia hepatică grasă includ schimbarea stilului de viață, cum ar fi creșterea nivelului de activitate fizică. De exemplu, mersul pe jos timp de cel puțin 20 de minute de 5 ori pe săptămână va contribui la ameliorarea bolii.

În plus, reducerea aportului de grăsimi și de carbohidrați digerabili, în cadrul unei diete mediteraneene, va contribui la reducerea nivelului de colesterol din organism. Pacienții care suferă de această afecțiune ar trebui să limiteze consumul de alcool.

În tratamentul hepatozei grase pot fi utilizate și medicamente, cum ar fi fosfolipidele esențiale, care, fiind încorporate în zonele deteriorate ale membranelor celulare, ajută la repararea acestora. În cazul steatozei, cantitatea de ficat sănătos scade treptat și, în timp, partea sănătoasă rămasă nu va putea susține organismul. Acest stadiu al bolii se numește ciroză și este dificil de tratat.

Astfel, tratamentul pentru steatoza hepatică de grad 2 constă în eliminarea cauzelor bolii, urmată de normalizarea proceselor metabolice. În toate cazurile, medicul va evalua starea de nutriție și va prescrie o dietă. Dieta terapeutică se bazează pe limitarea aportului de grăsimi animale și de carbohidrați rapizi.