Steatoza hepatică alcoolică este o afecțiune reversibilă, ce apare ca urmare a consumului excesiv de alcool. Iată ce simptome prezintă și cum poate fi tratată.
După creier, ficatul este al doilea cel mai complex organ al organismului. Acesta filtrează toxinele din sânge, contribuie la digestie, reglează nivelul de zahăr și colesterol din sânge și ajută organismul în lupta cu infecția și boala, în general. De regulă, ficatul este un organ rezistent, capabil oricând să se regenereze. Însă, în momentul în care trebuie să filtreze alcool, unele celule hepatice mor. Apoi, ficatul produce alte celule sănătoase, dar consumul excesiv și prelungit de alcool nu face decât să reducă posibilitatea de regenerare a ficatului. În acest fel, apar daunele permanente la nivelul acestui organ.
Cum se manifestă steatoza hepatică alcoolică
Ficatul gras este reprezentat de acumularea de trigliceride și alte grăsimi la nivelul acestuia. De multe ori, însă, ficatul gras poate fi însoțit de inflamația hepatică și moartea celulelor hepatice, ce poartă numele de steatohepatită.
Din păcate, steatoza hepatică alcoolică nu prezintă simptome, decât atunci când ficatul a suferit daune serioase. Astfel că, această afecțiune se poate manifesta prin: stare generală de rău, scădere în greutate, pierderea apetitului, îngălbenirea pielii și a ochilor (icter), umflarea gleznelor și a abdomenului, stare de confuzie, somnolență accentuată, vărsături (uneori cu sânge).
Majoritatea persoanelor care consumă alcool în exces (peste 60 de grame pe zi) dezvoltă steatoză hepatică și necroză inflamatorie, iar fibroza se manifestă doar la o treime din cazuri, în timp ce 10% evoluează spre ciroză și 1-2% fac hepatocarcinom. La un consum de 60 de grame de alcool pe zi, steatoza hepatică apare în două-patru săptămâni, însă depozitarea grăsimilor are loc din prima săptămână.
S-a demonstrat că peste 90% dintre băutorii cronici dezvoltă steatoză hepatică, însă poate apărea și la băutorii ocazionali. Printre factorii de risc în dezvoltarea acestei afecțiuni se regăsesc obezitatea prin creşterea stresului oxidativ, hipersecreţia de citokine proinflamatorii şi factorii profibrogenici (angiotensina II, leptina, noradrenalina).
De obicei, steatoza hepatică alcoolică este benignă și reversibilă, în lipsa fibrozei.
În ce constă tratamentul pentru steatoza hepatică alcoolică
Cel mai important pas în tratarea steatozei hepatice este renunțarea la alcool. Apoi, se recurge la scăderea ponderală prin dietă și la tratarea comorbidităților (de exemplu, diabet zaharat). În cazul în care este oprit consumul de alcool, grăsimile din ficat se reduc în patru-opt săptămâni.
Dacă vorbim despre cazuri severe, atunci când pacientul a dezvoltat deja ciroza, singurul tratament disponibil este transplantul de ficat. Acesta presupune renunțarea definitivă la consumul de alcool.
În momentul în care pacientul renunță la alcool, acesta poate experimenta o serie de simptome dificile, care se vor face dispărute după aproximativ o săptămână. Printre acest simtpome se numără: insomniile, starea de nervozitate, neliniştea, anxietatea sau gândurile depresive. Dacă există o dependență de alcool, medicul poate recomanda efectuarea unor ședințe de terapie sau chiar un tratament pe bază de benzodiazepine.