Spectaculos! Locul din centrul orașului care ascunde povestea celei mai înalte construcții din Iași – GALERIE FOTO

Prin locul din centrul orașului în care era amplasată cea mai înaltă construcție din Iași trec zilnic mii de persoane. Oamenii nu cunosc, însă, interesanta poveste a acestuia. Turnul-clopotniță al Mănăstirii ”Sfinții Trei Ierarhi”, construit în 1638, a făcut parte din complexul arhitectonic al acesteia, ctitorire a domnitorului Vasile Lupu

Povestea celei mai înalte construcții din Iași (timp de peste 200 de ani) se leagă de un loc aflat în plin centrul urbei! Este vorba despre turnul-clopotniță al Mănăstirii ”Sfinții Trei Ierarhi”, construit în 1638. El a făcut parte din complexul arhitectonic al acesteia, ctitorire a domnitorului Vasile Lupu. Din 1640 și până la demolarea sa, în 1886, turnul a adăpostit un orologiu, primul orologiu public cunoscut în Țările Române.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

Ce se întâmplă cu Adela Popescu și Radu Vâlcan. Nimeni nu se aștepta la asta. ''Foarte greu''

Intrarea în incinta fortificată a mănăstirii, situată pe fosta Uliță Mare, se făcea printr-o boltă situată în turnul construit la 1638. Acoperit cu țiglă, înălțimea estimată era de peste 30 de metri, avea două încăperi în partea superioară: o primă încăpere în care se aflau cele 8 clopote și o alta, deasupra, în care era instalat orologiul cu câte un cadran pe fiecare fațadă. Pentru a ajunge la prima încăpere, trebuia urcată o scară în spirală cu 280 de trepte.

Turnul din centrul orașului care ascunde povestea celei mai înalte construcții din Iași

Afectat de cutremurul din 1802, turnul a fost reconstruit în 1806 de către egumenii greci, pe un amplasament situat la 3,5 metri distanță de locul inițial. Cu acest prilej, pisania inițială, care, la construcția turnului, era amplasată pe zidul situat spre fosta Uliță Mare (actualul bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt) a fost mutată pe pe fațada dinspre biserică (în prezent, aceasta este depusă în Sala Gotică a mănăstirii).

Turnul și orologiul au fost ulterior parțial distruse la marele incendiu din 1827. Partea superioară a turnului a fost refăcută în 1830, însă orologiul a fost înlocuit abia în 1845, având de data aceasta doar un singur cadran, spre Ulița Mare.

Turnul a fost reclădit din temelii pe un alt amplasament

Aceste restaurări au schimbat aspectul general al turnului, el fiind influențat de neoclasicismului rusesc evident în special prin aspectul acoperișului. Ulterior, biserica și turnul s-au degradat, astfel încât lucrările de renovare erau absolut necesare. În 1880, Gheorghe I. Lahovary, Dimitrie Sturdza și Grigore G. Tocilescu, membri ai Comisiunii Monumentelor Istorice, constatând că turnul a fost reclădit din temelii pe un alt amplasament și că ceasul din turn nu era cel vechi, pus de voievodul ctitor, ci unul modern, arată: ”ca turnul să se dărâme, neavând nicio importanță istorică sau artistică…”

În anul 1882 au început reparațiile la biserică, sub conducerea arhitectului André Lecomte du Noüy, iar, în 1886, turnul a fost demolat. Deși în proiectul de restaurare era prevăzută construcția unei noi clopotnițe, până la urmă aceasta nu a mai fost realizată.

Dintre cele 8 clopote instalate în turn, 3 sunt păstrate în curtea mănăstirii

Paul de Alep, cu ocazia călătoriei în Moldova din 1653, descria astfel turnul-clopotniță și orologiul:

”Deasupra porții este turn pentru clopote și pentru orologiul orașului, care este din fier și cu roate mari. Clopotele sunt atârnate deasupra pe grinzi de lemn. Mașinăria orologiului umple jumătate dintr-o cămăruță; ea are o vargă de fier care trece prin acoperiș și ajunge sus, până la vârful clopotului celui mare, către care este aplecat un ciocan din fier de mare greutate. Când vine timpul să bată ceasul, o bucată mare de lemn iese din arcul turnului, având două resorturi prin care se pun în mișcare clopotele cele mici, ceea ce se numește ”arma”, pentru a atrage atenția populației că urmează a se bate orele. Atunci, varga despre care am vorbit este trasă în jos pe roate, ciocanul se ridică deodată și, căzând pe marginea clopotului, produce un sunet ce se aude în tot orașul”

Ceasornicul este amintit pentru prima dată la 1640, în însemnările lui Achacy Taszycki, secretarul unei solii poloneze aflate în trecere prin Iași. Plecând de la această stare de fapt, arhimandritul Horia Nechifor, actualul episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor și preot la „Trei Ierarhi”, a avut un plan de reconstruire a acestui turn cu clopotniță. Mai departe, în baza documentelor din secolul al XVII-lea, funcționarea orologiului din turnul pe care intenționa prelatul să-l ridice era asigurată de ceasornicarii francezi precum Jean Pattrou sau Jean Viollier. Astfel, această poveste a locului din centrul orașului este legată de cea mai înaltă construcție din Iași, timp de peste 200 de ani.