Soartă aparte pentru o clădire istorică – simbol din centrul Iașului! Este vorba de fostul Conservator al orașului, amplasat pe strada Gavril Musicescu, loc unde a concertat marele George Enescu. Astfel, după ce în urmă cu mai bine de un an imobilul a fost restaurat și reabilitat complet, acum este scos la închiriat. Sunt puși la dispoziție 630 metri pătrați și 20 locuri de parcare într-o zonă ultra-centrală. Destinația este una de birouri sau alte activități comerciale. Proprietarul căldirii a investit aproximativ două milioane de euro. În această zonă, chiria estimativă pentru o asemenea suprafață, per metru pătrat, este în jur de 50 de euro. Astfel, chiria totală pe lună ar putea fi și de treizeci de mii de euro
Clădirea fostului Conservator al orașului, amplasat pe strada Gavril Musicescu, loc unde a concertat marele George Enescu, poate fi închiriată. Sunt puși la dispoziție 630 de metri pătrați și 20 de locuri de parcare într-o zonă ultra-centrală. Destinația este una de birouri sau alte activități comerciale. Proprietarul clădirii a investit aproximativ două milioane de euro. În această zonă, chiria estimativă pentru o asemenea suprafață, per metru pătrat, este în jur de 50 de euro. Astfel, chiria totală pe lună ar putea fi și de treizeci de mii de euro.
O tranzacție imobiliară interesantă
De reamintit că, în urmă cu peste un deceniu, această clădire istorică a fost obiectul unei tranzacții imobiliare bombă pentru fosta capitală a Moldovei. Datele oficiale arată că Stavăr Camelia – Silvia a vândut către SC Dipal Construct SRL, deținută de asociații Andrei Mironescu din Iași și Cristian Pascal, stabilit tocmai în Israel, imobilul situat în municipiu Iași, Fundac Gavril Musicescu, cu o suprafață de 1.020 metri pătrați. Suma ce a implicat această afacere s-a ridicat la 3.384.907 milioane de lei. De precizat că este vorba o clădire aflată pe lista monumentelor de patromoniu național, anume fostul sediu al Conservatorului. Pe de altă parte, marea noutate este că, de peste o lună, au demarat lucrări de reabilitare și restaurare a edificiului. Aici, datele funciare arată că: „orice intervenție asupra monumentului istoric, inclusiv schimbarea de destinație, se efectuează numai pe baza și cu respectarea avizului emis de ministerul Culturii conform prevederilor art. 22 și 35 din Legea 42 din 2001. De asemenea, conform prevederilor art. 38 alin. 3, lit. b din Legea 422 din 2001 se va notifica viitorul proprietar că imobilul este înscris monumentelor istorice și are obligații ce îi revin prin lege”.
Membră a familiei Ghica, prima proprietară
Spațiu monumental unde a concertat și predat marele George Enescu, a fost cumpărat, după 2000, de la Constantin-Alexandru-Dag și Barbara-Cristina-Petra Panco, respectiv Helene Andree Jane Boujot. Interesant este că Boujot a moștenit partea sa din proprietate de la Elisa Rodica Ghica, decedată în Franța, în localitatea Firminy, în baza actului autentic de notorietate întocmit la 1 martie 2005 la notar asociat Sophie Sabot-Barcet la Biroul Notarial cu sediul în Franța, Ministrol Sur Loire (Haute-Loire) 18, venue de la Libertation. Astfel, este vorba de una dintre cele mai mari sume oferite pentru achiziționarea unei construcții de acest gen și cu o poziționare centrală extrem de avantajoasă.
„Într-un raport adresat autorităților din acea vreme, el definea rolul artelor în formația și educația unei națiuni: «artele nu pot progresa decât atunci când sunt deopotrivă protejate și încurajate de governăminte». Astfel, la 1 octombrie 1860, primul Domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, semna decretul de înființare a primei Școli de Învățământ Superior din Țările Române – Școala de Muzică și Declamațiune de la Iași. 26 de zile mai târziu, iau ființă atât Școala de Sculptură și Pictură, cât și Muzeul Național de Pictură. Pe 6 octombrie 1864, tot Cuza aprobă Regulamentul pentru Conservatorul de Muzică și Declamațiune, ce se compunea din două școli, una la Iași și alta la București. Pe 23 octombrie al aceluiași an, se aprobă Regulamentul pentru Școalele Naționale de Arte Frumoase, secțiile: pictură, sculptură, gravură, arhitectură și Arta grădinilor, revizuit ulterior în 1869 și 1883”, se arată în istoricul oficial al Conservatorului local.
Pe de altă parte, între 1917-1918, George Enescu reunește sub bagheta sa, în cadrul unei orchestre simfonice, muzicienii recunoscuți ai Iașului, în mare parte profesioniști ai Conservatorului de Muzică și Declamațiune, a cărui conducere onorifică o acceptă, chiar în clădirea de pe Gavril Musicescu.