Singurul austriac care a lucrat vreodată în Parlamentul României se declară îndrăgostit de Iași! Peter Terzer este căsătorit cu o ieşeancă şi are 2 fiice

Peter Terzer este un austriac în vârstă de 55 de ani, originar din satul Thenneberg, situat la circa 50 de kilometri de Viena. Acesta a petrecut 8 ani în Iaşi, oraş de care se declară îndrăgostit. După absolvirea studiilor universitare, în anul 1993, a fost delegat să înfiinţeze un lectorat austriac fie în Cluj, fie în Iaşi. Peter Terzer a ales Iaşul, oraş pe care l-a părăsit cu lacrimi în ochi în anul 2001. În prezent, acesta trăieşte în orașul Hainfeld, unde există o comunitate destul de mare de români, este căsătorit cu o ieşeancă şi are 2 fiice. Peter Terzer este consilier orăşenesc şi conduce și comisia de control financiar a oraşului.

Austriacul Peter Terzer nu ratează nicio ocazie de a vizita Iașul, orașul în care susține că și-a petrecut cei mai frumoși ani ai tinereții. Ba mai mult, acum revine, an de an, alături de familie. În perioada în care a fost ”ambasador cultural” al Austriei la Iași, Peter Terzer avea enorm de multe cunoștințe în oraș, însă, cu trecerea timpului, unele legături s-au rupt, mulți dintre prietenii săi ieșeni încetând din viață. În prezent, mai păstrează legătura doar cu fostul vicepreședinte al Camerei Deputaților, Vasile Lupu, pe care îl descrie ca fiind un om de o bunătate rară, cu vreo 5-6 persoane care au activat în cadrul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, printre care se numără și fostul deputat Traian Rânja, precum și cu un prieten foarte bun, de profesie avocat. De asemenea, o dată pe an, se întâlnește și cu doctorul Constantin Frâncu, care i-a fost profesor la Viena.

Stirile PROTV

Reacția SUA după ce Vladimir Putin a schimbat doctrina nucleară a Rusiei. Anunțul făcut de Casa Albă

RomaniaTV

Prigoană o bântuie pe Bahmu. I-a apărut în vis și i-a transmis un mesaj din lumea de dincolo. Ți se face pielea de găină!

Peter Terzer: „M-am deplasat la București cu trenul să preiau de acolo cutii care conțineau peste 400 de volume”

Proaspăt absolvent de romanistică și istorie la Universitatea Vieneză, Peter Terzer a fost delegat să pună bazele unui lectorat austriac fie în Cluj, fie în Iaşi. Deşi în Cluj ar fi fost mai aproape de casă, austriacul a ales să-și desfășoare activitatea în Iași, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde a fost însărcinat de Ambasada Austriei la Bucureşti să înființeze și o bibliotecă austriacă.

„Când mi-am terminat studiile universitare în 1993, mi s-a propus să înființez un așa-zis «lectorat austriac» fie la Cluj, fie la Iași, până atunci existau astfel de lectorate doar la București, Timișoara și Sibiu. Am optat atunci pentru orașul celor 7 coline, chiar dacă era mult mai departe de acasă decât Clujul. Firma la care lucram era asociația științifică «Oesterreich-Kooperation» care ținea de Ministerul de Externe al Austriei. Așa am intrat în contact cu rectorul de atunci al Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi, Gheorghe Popa. Îmi aduc aminte că leafa primită de la Viena era una destul de mică pentru un austriac cu studii superioare, în schimb, în Iașul anului ʹ93, corespundea cu salariul unui director de fabrică. Pe deasupra, primeam și o leafă din partea Universității «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi, plus un apartament de serviciu, care era situat în Piața Nicolina. Acest lectorat fiind nou înființat, cei din partea Ambasadei Austriei m-au înștiințat că urmează să creăm și o «bibliotecă austriacă». Nu voi uita niciodată cum m-am deplasat la București cu trenul să preiau de acolo fel și fel de cutii mari, care conțineau peste 400 de volume. Tot cu trenul au fost transportate de mine înapoi până la Iași”, spune Peter Terzer.

Singurul austriac care a lucrat vreodată în Parlamentul României!

Peter Terzer își propusese să petreacă în România un singur an, însă a ajuns ca în cele din urmă să predea la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi  timp de 5 ani. Austriacul a făcut tot posibilul să rămână  o perioadă cât mai îndelungată în orașul celor 7 coline, însă ajunsese să o ducă tot mai greu cu banii, astfel că s-a văzut nevoit să revină în patria mamă.

„Contractul meu era de doar un an, dar aveam posibilitatea să-l prelungesc, ceea ce am și făcut. Astfel, am predat la Iași timp de 5 ani, până în anul 1998. După o ședere de numai jumătate de an în satul meu natal, în anul 1999,  m-am întors la Iași, unde am cumpărat un apartament mic în Nicolina III (CUG). Tot atunci, am fost angajat la Camera Deputaților în calitate de șef de cabinet al unui deputat de Iași. Sunt convins că sunt singurul austriac care a lucrat vreodată în Parlamentul României“ adaugă Peter Terzer.

Lectorul universitar susține că a vrut să se angajeze la primărie, însă până la urmă a ajuns să predea pentru diverse familii înstărite din Iași.

„În perioada 1999-2000, am reluat și activitățile mele la universitate, din păcate, numai pentru o perioadă scurtă. Abia spre sfârșitul anului 2001, m-am întors a două oară în Austria, de această dată definitiv. În Iaşi, am lucrat, timp de câteva luni, pentru o firmă austriacă de computere, am încercat să mă angajez la primărie, dar a fost prea dificil, România încă nu făcea parte din Uniunea Europeană, iar, în ultimă instanță, am predat limba mea maternă la diverse familii mai înstărite. În condițiile în care situația mea financiară se înrăutățise, într-o zi, m-am hotărât cu mare părere de rău să părăsesc definitiv Iașul. Aveam atunci o artroză la un genunchi și nici nu-mi ajungeau banii pentru a cumpăra medicamente necesare. M-am gândit că sunt mii și mii de români care încercau să ajungă în occident să muncească acolo, iar eu nu trebuia să fac altceva decât să scot pașaportul meu austriac din noptieră și a doua zi să fiu acolo unde m-am născut, unde am crescut. Zis și făcut! Dar aveam lacrimi în ochi, nu glumă…”,

”Ambasador cultural” al Austriei la Iași, între anii 1993-1998, înnebunit după istoria Moldovei

Peter Terzer este legat de orașul Iași printr-o mulțime de amintiri plăcute, aici petrecându-și cei mai frumoși ani ai tinereții. Acesta a fost frapat de discrepanța existentă între puținii ieșeni cu posibilități financiare peste medie și marea majoritate a locuitorilor Iașului, care trăiau de pe o zi pe alta.

„Am foarte multe amintiri frumoase legate de Iași. Dacă vii dintr-o țară în care până și omul de rând nu duce lipsă de nimic și are măcar strictul necesar, atunci te șochează discrepanța uriașă între pătura asta subțirică de bogați și masa de oameni necăjiți, așa am pățit și eu atunci. Mi s-a întâmplat să fiu invitat la un prieten înstărit care își permitea două, trei concedii pe an, avea 2-3 mașini «ultimul răcnet» și, pe lângă nevasta sa, tot la fel de multe amante. Cu două ore mai târziu, aveam de a face cu persoane care nu știau cum să-și hrănească copiii a doua zi. Singur la părinți, fiind o ființă cam răsfățată încă din copilărie, asta a fost ceva ce m-a marcat profund, ce mi-a format și foarte mult caracterul. Azi sunt om care – dacă trebuie – se poate mulțumi cu foarte puțin, fapt ce îi uimește pe unii din prietenii mei. Pentru mine anii petrecuți la Iași au fost ani foarte frumoși, în ciudă lucrurilor descrise mai sus. Cât am stat la Iași, aveam între 26 și 34 de ani. Cei mai frumoși ani din viată, nu? Eram înnebunit după istoria Moldovei, după ceva timp știam fiecare biserică și fiecare mănăstire, fiecare muzeu. Petreceam clipe de neuitat cu prieteni buni din toate categoriile sociale, și în oraș, și la țară… și – nu neg nici faptul acela – și în compania unor domnițe drăgălașe”, precizează Peter Terzer.

Peter Terzer nu ratează nicio ocazie de a reveni la Iaşi

Austriacul se declară îndrăgostit de oraşul Iaşi şi de principalele sale obiective turistice, precum sunt Palatul Culturii, Cimitirul „Eternitatea” și Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc”.

„Îndrăgesc foarte mult zonele unde am stat, de pildă, Piața Nicolina, categoric, s-a schimbat de atunci. Un an de zile am stat și în Tătărași, la un bloc foarte înalt, iubesc și zona în care am avut apartament propriu. Iubesc Palatul Culturii, Biserica «Sfântul Nicolae Domnesc», Casa Dosoftei, parcurile și Cimitirul «Eternitate». Umbra unui copac mare, aproape de Liceul «Băncilă», unde am sărutat prin ʹ93 o fată de o frumusețe extraordinară, azi e o cântăreață renumită în…. Japonia!

Mult țin și la zona Podu Roș sau anumite locuri din Bucium. Numai că… acum îmi dau seamă că sunt acele locuri din anii ʹ90 de care mi-e dor. Azi nu mai sunt aceleași, s-au schimbat mult. Și trebuie să recunosc, foarte des s-au schimbat în bine. Dar asta nu schimbă faptul că mi-e dor de acele locuri așa cum au arătat atunci. Comic, nu?”, declară, nostalgic, austriacul.

Peter Terzer revine la Iaşi ori de câte ori are ocazia, acum vizitând oraşul alături de fiicele sale.

“De când am plecat din Iași,  în 2001, în fiecare an mă întorc. Câteodată de două ori pe an.  Singura excepție: anul 2020, când nu s-a putut sub nicio formă, din cauza virusului și măsurilor impuse atunci. În aprilie 2021,  am fost din nou, atunci doar cu fetele mele și m-am bucurat atunci de o libertate enormă, în Austria era atunci un lockdown foarte sever, în timp ce, la Iași, până și terasele erau deschise seara și puteam să stau de vorbă acolo cu prieteni buni”, precizează Peter Terzer.

Somnul îi poate lua pe nepregătite chiar şi pe diplomaţi: „Am observat cum încet-încet se închid ochii ambasadorului”

În decursul celor 5 ani petrecuți la Iași, Peter Terzer a avut parte atât de numeroase întâmplări amuzante, cât și de momente mai puțin agreabile.

„Între anii 1993 și 1998, aveam relații destul de amicale cu fostul primar, regretatul Constantin Simirad. Într-o zi, am fost înștiințat din partea Ambasadei Austriei că noul atașat cultural are să mă viziteze. Nu mică mi-a fost mirarea când l-am văzut. Era și mai tânăr ca mine! Și pus pe glume mai tot timpul. Fiind invitat la primărie, am întârziat un pic, pentru austrieci, acest lucru fiind ceva de neiertat. Ei, tineri cum eram, ne-am decis să sărim peste un gard în apropierea Palatului Roznoveanu. Eu «am aterizat», teafăr, în schimb, domnișorul diplomat şi-a rupt atunci tot paltonul de iarnă. Astfel, s-a prezentat la primar, în audiență, ca un vagabond. Puțin mai târziu, a venit și ambasadorul însuși, fiind primit de primar, de mitropolitul Daniel (azi patriarhul BOR) și de conducerea universității. Ei, când fostul rector, Gheorghe Popa, rostea o cuvântare, am observat cum încet-încet se închid ochii ambasadorului. De câteva ori am reușit să-l trezesc, dar la un moment dat dormea… dormea adânc. Și să nu mai încapă nicio îndoială, începea să sforăie… a fost un moment penibil, dar azi îmi vine să râd când îmi aduc aminte”, precizează, amuzat, Peter Terzer.