Sindromul extrapiramidal – Factori de risc, manifestare și tratament

Sindromul extrapiramidal se recunoaște prin diverse tulburări de mișcare, ce sunt rezultate din disfuncțiile de sistem, reponsabil de controlul mișcărilor involuntare.

Acesta poate include mai multe afecțiuni, precum distonia, diskinezia și boala Parkinson.

Care sunt cauzele și factorii de risc la sindromul extrapiramidal?

Cauzele acestuia derivă din mai mulți factori, ce afectează căile neuronale și reglarea dopaminei. Acesta poate fi cauzat de folosirea anumitor pastile, ce pot afecta funcțiile neurologice, în special cele legate de mișcări. Pastilele cele mai frecvente ce sunt responsabile sunt antipsihoticele tipice, ce sunt folosite pentru a trata tulburările mentale, precum psihozele și schizofrenia.

Acestea pot fi factorii de risc, întrucât acționează prin a bloca receptorii de dopamină din creier, ceea ce duce la dezechilibre în controlul mișcărilor și apariția unor simptome ale acestui sindrom.

RomaniaTV

Era retragerilor de la bancomat devine istorie. Cum faci rost de numerar dacă îți ții economiile pe card

Observatornews.ro

SURSE: Deficitul ar putea ajunge la 10%, iar creşterea economică va fi sub aşteptări. Guvernul ia în calcul noi taxe, TVA de 21% şi acord cu FMI

Pe lângă cele menționate, și alte medicamente pot fi factorii ce provoacă acest sindrom, precum anumite antiemetice, ce sunt utilizate frecvent pentru a trata starea de greață. În același timp, și cele utilizate pentru boala Parkinson pot duce la simptome din cauza unei fluctuații în echilibrul neurotransmițătorilor.

09:06

FOTO Insuficiența cardiacă se vindecă? Iată tot ce trebuie să știi despre tratament și cauze

11:02, 11 Apr 2025

FOTO Ce lucruri sunt interzise în primul trimestru de sarcină? Iată tot ce trebuie șă știi pentru o dezvoltare sănătoasă a fătului

De asemenea, un alt factor de risc important este combinarea mai multor medicamente. În unele cazuri, administrarea mai multor medicamente simultan,  pot influența sistemul dopaminergic și crește riscul apariției simptomelor sindromului. Și leziunile creierului, precum accidentele vasculare celebrale sau tumorile ce afectează ganglionii bazali pot contribui la acest sindrom, întrucât perturbă funcția motorie.

Și anumite variații genetice pot sporii vulnerabilitatea la câteva afecțiuni neurodegenerative, ce sunt asociate cu simptomele acestuia. Alți factori pot fi reprezentați de dezechilibrele metabolice, precum hipertiroidismul sau boala Wilson, ce au impact asupra ganglionilor bazali.

Cum se manifestă și tratează

Acest sindrom se manifestă prin mai multe simptome motorii, ce includ rigiditatea musculară, mișcările involuntare și tremorul. Cel din urmă este frecvent prezent în repaus și se reduce semnificativ în timpul activităților intenționate.

Rigiditatea musculară atacă mobilitatea pacienților și flexibilitatea, ce provoacă disconfort și o dificultate în mișcări. Rigiditatea poate să apară în anumite regiuni sau chiar pe tot corpul, ceea ce va limita funcționalitatea generală. Mișcările încete și dificultățile în începerea acestora sunt cele mai comune simptome.

De asemenea, și dificultățile de echilibru și de coordonare sunt simptomele acestuia. Acestea duc la un risc mare de accidente și de căderi, mai ales la persoanele în vârstă. Se pot prezenta și mișcări necontrolate involuntare, precum mișcările membrelor sau grimasele faciale.

Tratamentul implică o abordare personalizată și complexă pentru fiecare pacient, în funcție de severitatea simptomelor și de cauză. Primul pas în tratare ar fi identificarea pastilelor ce ar fi putut cauza aceste simptome și ajustarea sau schimbarea medicamentelor.

Specialiștii pot recomanda unele opțiuni ce au un impact mai mic asupra funcției motorii, care reduc riscurile asociate. În același timp, terapia este foarte importantă pentru menținerea funcționalității zilnice și a mobilității. Exercițiile trebuie personalizate pentru a îmbunătăți coordonarea, echilibrul și flexibilitatea.

Pe lângă aceste terapii, se poate beneficia de masaj terapeutic, acupunctură, meditație, suport psihologic, kinetoterapie și sprijin emoțional.

Sindromul extrapiramidal reprezintă un set de efecte adverse ce sunt asociate în principal cu utilizarea unor anumite medicamente, însă există soluții pentru a reduce riscurile și pentru a le trata.