Sindromul alcoolismului fetal este este o afecțiune gravă care afectează copiii expuși la alcool în timpul dezvoltării intrauterine. Consumul de alcool în timpul sarcinii poate avea consecințe devastatoare asupra fătului, deoarece acesta nu are capacitatea de a procesa alcoolul în același mod în care o face un adult, organismul său nefiind pregătit pentru așa ceva. Alcoolul traversează placenta și ajunge direct în sângele bebelușului, afectându-i dezvoltarea organelor și a sistemului nervos.
Această afecțiune face parte dintr-un spectru mai larg de tulburări numite Tulburările Spectrului Alcoolismului Fetal (TSAF), care includ diferite grade de severitate ale problemelor cauzate de expunerea prenatală la alcool.
Ce este sindromul alcoolismului fetal și cum se manifestă?
Singurele persoane care trebuie să fie conștiente de ceea ce presupune această boală sunt femeile însărcinate. Dacă acestea consumă alcool pe perioada gestației, trebuie să știe faptul că acel alcool ingerat trece de bariera materno-fetală (zona unde are loc schimbul de substanțe între mama și făt, și care este situată la nivelul placentei), astfel că acesta ajunge în sângele și celulele fătului. Nu se cunoaşte exact cantitatea de alcool care poate determina apariţia acestui sindrom, fiind descrise cazuri cu consum ocazional, până la consumul cronic de alcool. Mai mult decât atât, consumul de alcool excesiv este dăunător, indiferent dacă este vorba de sarcină sau nu.
Tabloul clinic include următoarele simptome care pot fi observate la copilul nou-născut: malformații faciale (nas aplatizat, buza superioară subțire, ochi mici- aceste trăsături devin mai evidente odată cu înaintarea în vârstă și devin evidente în jurul vârstei de 2-3 ani), probleme de creștere (greutate și înălțime sub medie), deficiențe cognitive și de învățare, tulburări de comportament, hiperactivitate și dificultăți de atenție, iritabilitate la sugar, probleme de coordonare și dificultăți motorii.
Cea mai îngrijorătoare parte a acestui sindrom este faptul că daunele sunt ireversibile. Odată ce un copil s-a născut cu această afecțiune, nu există tratament care să-i poată anula efectele.
Diagnostic și tratament
Doar medicul pediatru poate pune un diagnostic prin efectuarea mai multor teste si investigații. Printre acestea se numără anamneza si istoricul medical, atât al mamei cât și al copilului. Mama este întrebată dacă a consumat alcool pe parcursul sarcinii, iar dacă răspunsul este afirmativ, contează să poată fi aflată cantitatea aproximativă și cât de des era realizat acest tip de comportament. Istoricul medical al copilului include o recapitulare a parametrilor de creștere, abilitățile fizice precum evaluarea coordonării vizuale cu mișcarea mâinii, evidențierea eventualelor tulburări cognitive (nu poate fii atent la grădiniță, învață greu diferite abilități), sau comportamentale dezadaptative. Un alt tip de investigație este examenul clinic general al copilului, iar asta se realizează prin măsurarea regulată a parametrilor fizici (înălțime, greutate, circumferința craniană), de asemenea se pot observa trăsăturile faciale caracteristice sindromului alcoolismului fetal.
Tratamentul sindromului alcoolismului fetal depinde foarte mult de vârsta la care s-a realizat diagnosticul. Cu toate acestea, nu există un tratament care să vindece în totalitate leziunile cauzate de alcool, deoarece acestea sunt permanente. Totuși, intervențiile timpurii pot îmbunătății calitatea vieții. De exemplu, terapia comportamentală și educațională ajută la îmbunătățirea abilităților sociale și cognitive. Consiliere psihologică oferă sprijin pentru copil și familie, iar uneori medicație reușește să țină sub control simptomele precum hiperactivitatea sau anxietatea.
Intervenția timpurie este esențială pentru a ajuta copilul să ducă o viață cât mai normal și poate ameliora simptomele sindromului alcoolismului fetal.