Sindrom Stevens-Johnson. Ce tip de medicamente cauzează manifestarea bolii

Sindromul Stevens-Johnson reprezintă necroliza epidermică toxică, o boală acută care pune viața în pericol, caracterizată prin exfoliere epidermică. De asemenea, boala cauzează formarea de eroziuni dureroase extinse la nivelul pielii și mucoaselor, însoțite de tulburări severe și electroliți, precum și un risc ridicat de dezvoltare a sepsisului.

Dacă aveți aceste simptome, asigurați-vă că consultați un medic. În absența îngrijirilor de urgență în timp util, probabilitatea decesului este mare. În cazuri tipice a manifestării bolii, o persoană suferă de boli respiratorii acute, cu semne de afectare a tractului respirator superior, boala poate fi remarcată prin stare de rău, pierderea poftei de mâncare, dureri de cap și febră mare. Pielea și mucoasele sunt afectate brusc. Pe piele apar un număr mare de elemente rotunde, asemănătoare veziculelor. Acestea au culoarea violet și ating o dimensiune de 3-5 cm. De cele mai multe ori, au localizare predominantă pe pielea antebrațelor și picioarelor inferioare cu tendința de a se extinde la coapse, pelvis, penis, scrot și fese, precum și pe față și spatele capului. O caracteristică distinctivă a elementelor unei erupții cutanate în sindromul Stevens-Johnson este apariția veziculelor seroase sau sângeroase în centrul lor.

Stirile PROTV

Situație fără precedent în România. Meteorologii au emis Cod roșu de căldură excesivă. Cât de cald va fi în zilele următoare

RomaniaTV

Irina Columbeanu, criticată dur pe internet. Cum s-a filmat fiica lui Irinel într-o cameră de hotel din Milano. ”S-a dus inocența! Pe urmele mamei, din păcate”

Tratamentul pacienților se efectuează într-un spital și include o întreagă gamă de măsuri terapeutice

Sindrom Stevens-Johnson. Cauzele care provoacă dezvoltarea bolii

Mecanismul de dezvoltare a sindromului Stevens-Johnson nu a fost clarificat în cele din urmă. Însă, specialiștii au stabilit că manifestarea afecțiunii are o legătură cu caracteristicile genetice ale corpului uman. Conform celor mai recente date științifice, boala se bazează pe apoptoza indusă de semnal a keratinocitelor.

Grupul de risc include pacienți cu antecedente alergice. O reacție specifică a organismului la orice leac se poate dezvolta la câteva zile sau chiar la câteva săptămâni după începerea administrării medicamentului sub formă de sulfonamide, antibiotice sau anticonvulsivante.

La copii, această reacție a fost observată la administrarea vitaminelor. Reacția alergică la agenții patogeni ai bolilor virale, bacteriene și fungice provoacă manifestarea sindromului. Conform literaturii mondiale, de la 25% la 50% din cazuri se dezvoltă fără un motiv exact.

Însă, este bine să știi că sindromul Stevens-Johnson se dezvoltă adesea la pacienții cu tumori maligne, lupus eritematos sistemic, tuberculoză, HIV/SIDA, boli renale acute și cronice. Nu este clar dacă sindromul este asociat cu o complicație a bolii de bază sau se datorează medicamentelor pe care le iau pacienții.

Selecția terapiei medicamentoase trebuie făcută individual

Tratament potrivit pentru ameliorarea afecțiunii. Măsurile terapeutice

Tratamentul pacienților se efectuează într-un spital și include o întreagă gamă de măsuri terapeutice, ținând cont de natura toxico-alergică a bolii. În cazurile severe, măsurile terapeutice se efectuează în secția de terapie intensivă a spitalului.

Selecția terapiei medicamentoase trebuie făcută individual, ținând cont de severitatea evoluției bolii, prezența bolilor concomitente, vârsta pacientului și riscul de posibile reacții adverse. Pentru a reuși să scapi de afecțiune în primul rând, trebuie să încetați imediat să luați medicamentul care ar fi cauzat boala. Întreruperea precoce a medicamentului reduce mortalitatea și riscul de complicații.

Tratamentul unui pacient cu sindrom Stevens-Johnson este o sarcină complexă care necesită munca coordonată a unei echipe de dermatologi, chirurgi și oftalmologi. Dacă este necesar, sunt implicați medici pediatri, otorinolaringologi, pneumologi, specialiști în boli infecțioase și ginecologi.

Tactica de gestionare a pacienților cu sindrom este aceeași ca și pentru arsuri. Pentru a preveni infecția, asigurați cele mai sterile condiții. Pacientul este plasat sub un cadru de încălzire, secția trebuie să fie echipată cu lămpi bactericide. Temperatura din secție este menținută la 30-32 °C.

Tratamentul unui pacient cu sindrom Stevens-Johnson este o sarcină complexă

Medicamente necesare pentru a ameliora durerea provocată de sindrom

Soluțiile pentru îngrijirea igienă și tratamentul antiseptic al pielii și mucoaselor ar trebui să fie, de asemenea, calde. Astfel, înainte de utilizare, acestea sunt încălzite la 35-38 °C. Durerea poate fi foarte severă, astfel încât medicamentele narcotice sunt adesea prescrise. În acest caz, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie evitate.

Pentru îngrijirea pielii se folosesc antiseptice locale. De exemplu, clorhexidină, azotat de argint, soluții apoase de coloranți anilină și aerosoli cu efecte antiinflamatorii și curative. Se folosește lenjerie intimă de unică folosință sau sterilă, se aplică pansamente speciale antiaderente. Acestea constau din tifon cu vaselină și fir de argint sau înlocuitori biosintetici de piele, precum Biobrane, care pot reduce durerea și accelera vindecarea.

Îngrijirea ochilor este extrem de importantă. Pacientul este examinat zilnic de un oftalmolog, se folosesc picături pentru ochi și unguente pentru ameliorarea durerii și a inflamației. Pentru îngrijirea bucală, se folosesc anestezice orale locale și apă de gură. Dacă traheea și bronhiile sunt afectate, pot fi necesare intubarea și ventilația artificială a plămânilor.

Fizioterapia pentru un sindrom Stevens-Johnson poate fi prescrisă doar de un medic. Procedurile ajută la menținerea mobilității articulațiilor și la reducerea riscului de apariție a pneumoniei. Terapia anticoagulantă este utilizată pentru a preveni tromboembolismul și sunt evitate și ulcerele de stres ale tractului gastrointestinal. Dacă există aderență a labiilor și îngustarea uterului sau a vaginului, va trebui să consultați un chirurg și un obstetrician-ginecolog sau urolog. Medicii vor stabili dacă este necesară o intervenție chirurgicală și o vor efectua dacă este nevoie.

Grupul de risc include pacienți cu antecedente alergice