Și totuși Hellvig nu a cedat

Ar fi fost de mirare. Și, cum scriam ieri, cu adevărat fără precedent. Ca lui Lucian Duță, fostul președinte al Casei de Sănătate, să-i fie aprobată, pe ultima sută de metri a procesului penal, solicitarea de recuzare a completului de judecată. Și asta chiar înainte de a primi o sentință definitivă după ce, în primă instanță, a fost condamnat la șapte ani de închisoare cu executare. Într-adevăr, la proces, cu chiu cu vai, s-a decis că se poate judeca cererea sa. Iar Duță a confundat această aprobare cu recuzarea în sine. Recuzarea însă nu a mai avut loc. Ceea ce înseamnă că Eduard Hellvig, în măsura în care are un „culoar în Justiție”, ce puțin în privința acestui cartof fierbinte, nu a cedat. Lucian Duță este abandonat de fostul președinte și de fosta conducere SRI, iar astăzi este expus gloanțelor noului staff al celui mai important serviciu secret al țării.

Mărul discordiei îl constituie cel mai fabulos proiect pus vreodată la cale și realizat de către Serviciul Român de Informații. Crearea Big Brother, deci a mecanismului de supraveghere în masă a populației și a reprezentanților tuturor instituțiilor de stat, inclusiv a serviciilor secrete, de către SRI. Care concentrează astfel în mod nedemocratic și neconstituțional cea mai mare putere în stat. Fără precedent în istorie. O armă letală, creată prin canibalizarea Casei de Sănătate și cu acordul lui Lucian Duță și a fostului președinte Traian Băsescu, dar și în baza unei decizii CSAT, care a pus toate celelalte servicii secrete în genunchi în fața SRI.

Stirile PROTV

Rezultate renumărare voturi. Lasconi și Ciolacu, despărtiți acum de peste 4.000 de voturi. USR acuză nereguli. Date parțiale

RomaniaTV

ULTIMA ORĂ! Cutremur cu magnitudinea 4,9. Anunțul făcut de INFP

Am explicat ce înțelegeri internaționale cu Bruxelles-ul și cu Marea Britanie au fost încălcate, pentru a fi edificat acest proiect fără egal în rândul statelor europene și ce pericole există în ceea ce privește drepturile și libertățile omului și menținerea unui echilibru constituțional într-un stat care se pretinde a fi de drept. De asemenea, am precizat în demersurile anterioare că nu este deloc excus ca această armă letală Big Brother să fi devenit accesibilă și unor servicii de informații din alte state. Ceea ce în ultimă instanță înseamnă un control cvasi-total, inclusiv politic, asupra cetățenilor României și tuturor reprezentanților instituțiilor statului. Astăzi, așteptând noile dezvăluiri pe care duminică le va face, înainte de a fi prea târziu, Lucian Duță, mă voi concentra asupra unui alt aspect, care vizează direct sistemul mafiot, care parazitează domeniul sănătății din România.

Parazitând Casa de Sănătate, prin preluarea practic a tuturor informațiilor din baza de date, din cardurile de sănătate, Serviciul Român de Informații, în mod direct sau prin cele două firme mari de IT agreate, care pot opera cu toate datele, are acces la o serie întreaga de informații, care se pot constitui într-o veritabilă mină de aur pentru companiile farma.

În mod normal, aceste informații trebuie să rămână secrete. De altfel, acesta a și fost pretextul utilizat de tandemul Coldea-Maior pentru a convinge CSAT și, în final, pentru a-l convinge pe Lucian Duță, să coopereze și să pună la dispoziția SRI întreaga bază de date. Accesul la cardul de sănătate permite ca, în timp real, să fie cunoscută în detaliu starea de sănătate a diverselor segmente ale populației, afecțiunile cele mai frecvente, modul în care acestea sunt tratate la recomandările medicilor, medicamentele care urmează să fie administrate și, evident, poate fi făcută o prognoză cât se poate de corectă pe termen scurt, mediu și lung asura evoluției consumului de medicamente în România. Atenție, este vorba de o piață de miliarde de euro. Dacă marile companii farma au acces la aceste informații, direct sau indirect, prin intermediul statelor de care aparțin și care, prin mijloace specifice, penetrează Big Brother-ul românesc și, respectiv, Casa de Sănătate, atunci profiturile care pot fi realizate în afara unui climat concurențial pe seama sănătății populației României se ridică la cifre astronomice. Acesta este, dincolo de toate implicațiile privind echilibrul puterilor în statul român și încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, cel mai mare pericol asupra deținerii de către un serviciu militarizat a bazelor de date ale Casei de Sănătate. În final, dacă nu există concurență liberă în piața farma din România, dacă consumul poate fi prognozat de firmele care furnizează medicamente și dacă astfel pot fi eliminate firmele concurente, prejudiciul adus României este imens. Pentru că o bună parte din banii pe care noi îi plătim lunar pentru sănătate se duce nu pe apa sâmbetei, ci în trezoreriile unor multinaționale. Sănătatea devine mai scumpă și mai greu accesibilă pentru fiecare român.

Că Lucian Duță va fi sau că nu va fi condamnat în ultimă instanță la șapte ani de închisoare sau la mai mult sau la mai puțin sau că, printr-o minune, va fi declarat nevinovat, asta este foarte important din punctul lui de vedere și al familiei lui, dar cu totul și cu totul insignifiant sub aspectul intereselor vitale ale statului român. Pentru statul român, important este ca miliardele alocate sănătății să fie utilizate în folosul cetățenilor și să nu plece pe apa sâmbetei îmbogățind și mai mult multinaționalele care, în paranteză fie spus, plătesc impozite în alte state. Este până la urmă o problemă care vizează viața fiecărui om, de la nou născut, până la bătrânul aflat în agonie și, prin urmare, este o problemă legată de suveranitatea acestui stat.

Din această perspectivă este uimitor că, după atât de multe zile de când a fost declanșată, e drept, doar de către unii jurnaliști și de către unele instituții de presă, această dezbatere privind sistemul Big Brother, perfect funcțional în România începând din 2017, conducerea Serviciului Român de Informații nu a făcut nici cel mai mic gest pentru a încerca să lămurească lucrurile sau pentru a ne oferi garanții că va renunța la controlul cardurilor de sănătate, încredințând această operațiune unei societăți civile. Dacă Eduard Hellvig, în calitatea sa de director, nu poate da un răspuns, poate vom primi totuși lămuririle necesare de la adjunctul său, care, din câte se aude, deține adevărata putere în SRI.