În prima zi a anului, creştinii ortodocşi îl cinstesc pe Sfântul Vasile cel Mare, episcopul Cezareei, printre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini. În credința populară, Sfântul Vasile cel Mare este considerat păzitor de duhuri rele, dar și ocrotitorul sărmanilor
În decursul vieții sale, Sfântul Vasile cel Mare a acordat o grijă deosebită sărmanilor și celor oprimați, ducând la îndeplinire numeroase acte de caritate. Dragostea sa faţă de semeni s-a concretizat în aşezământul filantropic, numit Vasiliada de către credincioși. Acest aşezământ a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunaţi cei înfometaţi şi abandonaţi pentru a fi hrăniţi. Potrivit cercetătorilor, fiecare boală îşi avea rezervată clădirea şi personalul necesar pentru îngrijire.
Cine a fost Sfântul Vasile cel Mare, ocrotitorul sărmanilor
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Pont, în jurul anului 329, într-o familie de creștini, tatăl său, Vasile cel Bătrân, fiind învățător în Pont. Familia sa a mai dat doi sfinți, pe sora Sfântului Vasile, Macrina, și pe Sfântul Grigore din Nyssa. Sfântul Vasile cel Mare a studiat la Cezarea, Constantinopol și Atena, impresionându-și dascălii cu cunoștințele sale vaste în domeniul filosofiei, teologiei, astronomiei și medicinei.
Influențat de sora sa Macrina, Sfântul Vasile s-a apropiat tot mai mult de Biserică, iar cu sprijinul episcopului Cezareei a obținut o slujbă bisericească. Dorind să afle tot mai multe despre Dumnezeu, Sfântul Vasile a vizitat numeroase mânăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia. Reîntors în Pont, sfântul a pus bazele unei mănăstiri pe malul Irisului. Aici au luat naștere scrierile sale, care mai apoi au stat la baza dezvoltării vieții monahale. Din acest motiv, Sfântul Vasile cel Mare este considerat părintele monahismului oriental. În anul 370, Sfântul Vasile a fost ales episcop al Cezareei. Totodată, a îndeplinit rolul de mitropolit al Cappadociei şi exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee şi până la Eufrat.
El a depus eforturi susţinute pentru organizarea bisericii şi a luptat pentru drepturile clerului, punând un mare accent pe temeinica pregătire canonică şi spirituală a preoților. Sfântul Vasile a trecut la cele veșnice în anul 379, găsindu-și sfârșitul în Cezareea. Fiind extrem de cunoscut, la înmormântarea sa au luat parte nu doar o mulțime de creștini, ci și evrei și păgâni.
Tradiții și superstiții în ziua de 1 ianuarie
Ziua în care creștinii îl cinstesc pe Sfântul Vasile cel Mare este și prima zi din an, din acest motiv este încărcată de o mulțime de tradiții și superstiții pe care mulți oameni le respectă în speranța că vor fi feriți de rele și vor avea parte de un an nou îmbelșugat. Pentru a avea noroc tot anul, se crede că în ziua de Sfântul Vasile este bine ca prima persoană care calcă pragul casei să fie bărbat. Pentru un an bogat, familiile trebuie ca în ziua de Sfântul Vasile să fiarbă un cap de porc.
O altă tradiție spune că fiecare creștin trebuie ca în dimineața de 1 ianuarie, pe nemâncate, să ia în mână unealta cu care își câștigă pâinea și s-o mânuiască de trei ori, astfel că va avea parte de un an spornic. Tradiția populară spune că cine doarme în ziua de Sfântul Vasile va fi leneș tot restul anului. Există un obicei care spune că în această zi este bine să se bea mult vin. Despre cei care nu se abat de la acest obicei se crede că vor fi roșii în obraji și feriți de boli pentru tot restul anului. Există și câteva superstiții legate de vreme. Se spune că, dacă ninge în ziua de Sfântul Vasile, anul ce tocmai a început va fi unul îmbelșugat, dacă este soare și senin, oamenii vor fi sănătoși.
Tradiţia populară mai spune că de Sfântul Vasile cel Mare, ocrotitorul sărmanilor, se înnoiesc toate, motiv pentru care e bine ca oamenii să-şi pun un gând bun, ca să le meargă bine tot anul.