Sfânta Muceniță Alexandra, soția împăratului Dioclețian, cea mai importantă apărătoare a creștinătății

Sfânta Muceniță Alexandra a fost soția împăratului Dioclețian. Ea însă a ajuns să fie pedepsită pentru că și-a mărturisit credința dreaptă. Alexandra și-a dedicat viața credinței creștine, murind ca martiră în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, inițiate de împăratul Maximian Galerius

Sfânta Muceniță Alexandra, cunoscută și drept Prisca, a fost soția împăratului roman Dioclețian. Aceasta și-a dat viața pentru credință în timpul persecuțiilor creștinilor din secolele al II-lea și al III-lea.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

Andreea Marin, în LACRIMI! CUMPLIT ce i-a făcut Călin Georgescu: 'Mare PROSTIE'

Sfânta Muceniță Alexandra

Sfânta Împărăteasă Alexandra, cunoscută și sub numele de Prisca, a fost soția împăratului Dioclețian, care a domnit între anii 284-305. Alexandra și-a dedicat viața credinței creștine, murind ca martiră în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, inițiate de împăratul Maximian Galerius, succesorul lui Dioclețian, între anii 305-311. Biserica Ortodoxă o cinstește pe Alexandra pe data de 21 aprilie.

În anul 305, Dioclețian a abdicat, lăsând tronul în mâinile lui Maximian Galerius, un soldat aspru și un păgân fanatic. Galerius a fost căsătorit cu Sfânta Valeria, fiica Sfintei Împărătese Alexandra, deși aceasta s-a opus inițial. Alexandra, văzând suferințele Sfântului Gheorghe, care rezista cu credință torturilor cumplite, a mărturisit că este creștină, în fața împăratului. Această mărturisire a dus la închiderea sa și, în cele din urmă, la condamnarea la moarte. În închisoare, ea s-a rugat cu credință lui Dumnezeu și și-a dat sufletul în liniște și pace.

Martiriul Sfintei Alexandra a avut un impact profund asupra celor din jurul său. Apolo, Isachie și Codrat, servitorii împărătesei, au fost inspirați de curajul și devotamentul ei pentru credința creștină. Văzând că Alexandra a renunțat la o viață de lux și la împărăția lumească, ei au decis să urmeze aceeași cale și să își dedice viața lui Hristos. Înfățișându-se împăratului, l-au mustrat pentru cruzimea sa, amintindu-i că nici măcar de propria soție nu a avut milă.

De ce e bine să ne rugăm Sfintei Împărătese Alexandra

Rugăciunea către Sfânta Împărăteasă și Muceniță Alexandra este una dintre cele mai frumoase tradiții din creștinismul ortodox, datorită vieții sale exemplare de credință și devotament.

Ea fiind soția împăratului Dioclețian, a avut toate averile pământești, însă le-a renunțat la toate acestea pentru a se feri de păcat și, mai mult, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, așa cum ar face orice creștin bun. Alexandra a fost martora suferințelor creștinilor în timpul uneia dintre cele mai violente perioade de persecuție din istoria creștinismului. Alegerea ei de a-și mărturisi credința, în ciuda riscurilor imense, și de a-și oferi viața pentru Hristos, a transformat-o într-un simbol al curajului și al sacrificiului suprem pentru credință.

Rugându-ne Sfintei Alexandra, putem găsi inspirație și putere în propriile noastre încercări. Exemplul ei de a alege adevărul și dreptatea, chiar și în fața pericolului, ne poate încuraja să ne menținem ferm în convingerile noastre, indiferent de obstacolele cu care ne confruntăm. Rugăciunea către ea ne aduce mai aproape de spiritul de devotament și smerenie, ajutându-ne să cultivăm o credință profundă și nestrămutată.

Mai mult, prin intermediul rugăciunii, căutăm mijlocirea ei înaintea lui Dumnezeu. Credincioșii îi cer Sfintei Alexandra să le ofere protecție și ghidare, știind că ea înțelege suferința și sacrificiul datorită propriei sale experiențe. Astfel, rugăciunea către ea nu este doar o formă de devoțiune personală, ci și o modalitate de a ne conecta cu istoria creștină și cu comunitatea credincioșilor care au găsit, de-a lungul timpului, putere și consolare în exemplul martirilor precum Sfânta Împărăteasă Alexandra.

Sfânta Muceniță Alexandra a renunțat la o viață păgână, dar plină de averi nesfârșite, pentru iubirea lui Hristos, devenind astfel o martiră în fața lui Dumnezeu și a creștinătății.