Sfânta Monica, născută în anul 322, este apărătoarea și ocrotitoarea soțiilor și mamelor ale căror soți și copii trăiesc departe de Dumnezeu, rătăcind pe căi greșite.
Sfânta Monica, sărbătorită pe 4 mai, s-a născut la începutul secolului al IV-lea, trecând în cele veșnice la vârsta de doar 56 de ani. S-a născut în Tagaste, din Africa de Nord, în Imperiul Bizantin, astăzi Algeria. Cele mai multe informații despre Sfânta Monica le avem din cartea a noua din „Mărturisiri”, scrisă de fiul ei, Fericitul Augustin.
Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin
Ea fost crescută în credință și învățătura creștină încă de mică. La vremea potrivită, Sfânta Monica s-a căsătorit cu Patricius, un demnitar bizantin, păgân. Acesta era cunoscut pentru brutalitatea și asprimea sa, dar bărbatul, copleșit de blândețea și ascultarea Sfintei Monica, i-a oferit acesteia dreptul de a-și respecta și iubi credința. Chiar dacă la început avea îndoieli asupra soțului ei, ea s-a rugat necontenit. Aceștia au adus pe lume, cu ajutorul lui Dumnezeu, trei copii: Augustin, Navigius și o singură fiică, Perpetua, aceasta din urmă, după căsătorie, rămânând văduvă de tânără, îmbrățișează viața monahală, fiind apoi aleasă stareță la mănăstirea de maici Hippo.
Cu ajutorul Sfintei Monica, soțul ei, Patricius, a primit botezul creștin. Sfânta a dat dovadă tot timpul de curăție, rugându-se neîncetat. Ea obișnuia să le zică femeilor care pătimeau și sufereau din cauza soților: „Să fiți blânde, să vă ascultați soții și să nu căutați niciodată motive de ceartă. Căsătoria înseamnă liniște, dar și tăcere și înțelegere.”
După nașterea fiului lor cel mare, chiar când Augustin împlinește 16 ani, moare tatăl său. Fiul, revoltându-se și dovedindu-se a fi încăpățânat și neascultător, îndurerată de acest lucru, mama lui a cerut ajutorul episcopului, care i-a spus:
„Tu să continui să te rogi Mântuitorului Iisus Hristos și Domnul să te binecuvânteze, pentru că nu este posibil ca fiul tău, pentru care ai vărsat atâtea lacrimi, să fie pierdut.” După acestea, Fericitul Augustin, renunțând la rătăcire și luând cuvântul lui Dumnezeu în desert, s-a botezat, spre nespusa bucurie a mamei lui, care l-a ajutat să se îndrepte spre buna credință și învățăturile lui Isus
Despre acestea, Augustin avea să scrie în „Mărturisiri” despre cât de mult a însemnat ajutorul mamei lui.
„Mama mea m-a născut de două ori, însă cea de-a doua naștere a fost un chin spiritual îndelungat, din rugăciuni și multe lacrimi. Bucuria pe care am simțit-o în clipa în care L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu a fost una imensă.”
Moartea Sfintei Monica
Sfânta Monica știa că sfârșitul ei se va apropia, simțind că scopul ei pe pământ se sfârșește, ea ajutându-l pe fiul ei să devină unul dintre cei mai importanți oameni ai Bisericii Bizantine a simțit că este timpul să se înalțe la ceruri.
„Fiule, în ceea ce mă privește, eu nu mai găsesc nicio atracție pentru această viață. Nu știu ce să mai fac aici, pe pământ, și pentru ce mă mai aflu aici. Această lume nu mai este un obiect al dorințelor mele. A existat un motiv pentru care eu doream să mai rămân în această viață: să te văd creștin, înainte de a muri. Dumnezeu m-a ascultat mai mult decât aș fi îndrăznit eu să sper, mi-a dat posibilitatea să te văd în slujba sa și dezrobite de aspirațiile unei fericiri pământești. Ce să mai fac aici?”
Și iarăși: „Să îngropați acest trup unde vă va plăcea mai mult; nu vreau să vă fie o greutate. Numai acest lucru vi-l cer, că oriunde veți fi, să vă amintiți de mine la altarul Domnului.”
După botezarea fiului său, Augustin, în vara anului 378, după nouă zile de boală, Sfânta Monica, la vârsta de doar 56 de ani, trece la cele veșnice, fiind înmormântată în sud-estul Romei, în orașul Ostia. Abia peste nouă secole, cinstele ei moaște au fost mutate la Roma, unde se găsesc și astăzi.
Sfânta Monica este ocrotitoarea soțiilor și mamelor ale căror bărbați sau copii trăiesc departe de Dumnezeu, ea fiind prăznuită pe 4 mai.