Senatorul Diana Șoșoacă, despre tinerii care părăsesc sistemul de protecție: „De ce statul nu-i mai ajută după ce împlinesc 18 ani?”

Senatorul Diana Șoșoacă a adresat autorităților competente o interpelare prin care cere detalii despre tinerii care părăsesc sistemul de protecție socială.

Parlamentarul susține că tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială a copilului reprezintă unul dintre grupurile vulnerabile din România. Ca și în cazul altor grupuri vulnerabile, este nevoie de asigurarea unei continuități în abordare și în furnizarea serviciilor pentru a putea vedea rezultate în ceea ce privește integrarea lor socio-profesională și pentru reducerea decalajului dintre ei și populația generală de tineri din România.

Stirile PROTV

O asistentă recent angajată în Alba a ajuns în vizorul șefilor după ce a publicat un mesaj amenințător pentru rivali

RomaniaTV

Vouchere sociale 2024. Care pensionari pierd 500 de lei de pe carduri de alimentele după recalculare

În lipsa unor modele familiale, tinerii care părăsesc instituțiile pot avea o imagine distorsionată asupra relațiilor de cuplu și chiar asupra responsabilității parentale. Pentru fete, începerea unei relații de cuplu este o strategie de părăsire a sistemului de protecție specială, ceea ce le face vulnerabile la traficul de persoane sau rețele de prostituție, fie față de relații abuzive. Un procent important dintre tinerii respondenți care au copii (11%) nu locuiesc cu aceștia, o mică parte a acestor copii (5% din totalul copiilor) ajungând la rândul lor în sistemul de protecție specială.

12:15, 28 Jun 2024

Europarlamentarul Diana Șoșoacă, despre îngrădirea totală a libertăţii presei: „Nu înţeleg ce treabă are MAE, nu are o astfel de prerogativă” – VIDEO

10:59, 27 Jun 2024

Diana Șoșoacă, lider S.O.S. România și candidat la președinție, vrea un Referendum Național cu privire la apartenența României la NATO

Diana Șoșoacă, despre tinerii care părăsesc sistemul de protecție

Președintele S.O.S. România consideră că serviciile furnizate după încetarea măsurii de protecție sunt neuniform dezvoltate, existând modele foarte diferite în funcție de abordarea autorităților și de dezvoltarea furnizorilor privați de servicii sociale. Monitorizarea după încetarea măsurii de protecție specială este insuficient reglementată astfel că nu există o cooperare și coordonare între instituțiile cu responsabilități, fiecare interpretând cadrul legal într-o manieră limitată. Relaționarea tinerilor ieșiți din sistem cu specialiștii DGASPC se bazează mai degrabă pe resorturi informale. La nivelul organizațiilor neguvernamentale există mai multă flexibilitate, inclusiv în ceea ce privește intervenția după încetarea măsurii de protecție specială.

„ANDPDCA și Ministerul Muncii și Protecției Sociale ar putea avea un rol important în crearea premiselor pentru dezvoltarea de strategii județene pentru tinerii care urmează să părăsească sau au părăsit sistemul de protecție specială printr-o colectare și diseminare a datelor statistice relevante. Astfel, ar fi utilă culegerea și diseminarea unor indicatori specifici de către ANDPDCA: numărul tinerilor care părăsesc sistemul de protecție specială în fiecare trimestru/an, după tipul serviciului în care s-a asigurat măsura de protecție, după mediul de rezidență și locul în care și-au stabilit domiciliul la momentul ieșirii, după nivelul de educație și statutul ocupațional la momentul ieșirii. De asemenea, la nivelul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, datele ar putea fi incluse în sistemul de indicatori de incluziune socială ce se realizează în cadrul unui proiect POCA – Creșterea eficienței intervențiilor atât la nivelul MMJS, cât și a structurilor aflate în coordonarea MMJS http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/proiecte-programe/in-curs-deimplementare/ 2018-fp-sipoca390 fi necesare colectarea și diseminarea datelor statistice privind tinerii care au părăsit sistemul de protecție a copilului și au intrat in evidența AJOFM, tineri care au beneficiat de serviciile din centre multifuncționale/ de tranzit, tineri care au părăsit sistemul de protecție a copilului și care beneficiază de locuință socială sau de plata chiriei. Toate aceste date, dezagregate la nivel de județ, ar permite factorilor decizionali și actorilor interesați (publici sau privați) să planifice mai bine intervențiile în acest domeniu și să evalueze eficiența acestora în timp.

În ceea ce privește educația tinerilor, s-a constatat că alegerile sunt făcute mai puțin pe baza abilităților și vocației copiilor/tinerilor și mai degrabă pe baza disponibilității instituțiilor de învățământ în zonă. De aici rezultă nevoia de evaluare și consiliere educațională și vocațională, dar și alocarea de resurse umane și financiare pentru a asigura accesul copiilor și tinerilor la educația potrivită lor. Sprijinul pentru continuarea studiilor pare să fie cel mai important factor care influențează pozitiv integrarea tinerilor. Obstacolele în educație sunt
legate de discriminare la școală și lipsa sprijinului de care au nevoie în afara școlii astfel încât să se recupereze eventuale întârzieri în procesul de învățare. AJOFM ar putea juca un rol important în integrarea tinerilor pe piața muncii, dar tinerii nu cunosc suficient de bine rolul acestora și beneficiile pe care le-ar putea avea dacă ar apela la aceste instituții. Este necesar un rol mai activ al AJOFM în promovarea acestor servicii în rândul tinerilor înainte de a părăsi sistemul de protecție. Acțiunile de organizare a unor burse de locuri de muncă ar trebui analizate din perspectiva eficienței și completate cu intervenții care să vizeze sprijinirea tinerilor în păstrarea locului de muncă prin consiliere, medierea relației cu angajatorul.

Dreptul la locuire poate fi asigurat și prin crearea unor locuințe de tranzit (de exemplu, apartamente sau case de tip familial etc.) accesibile pentru o perioadă determinată de timp, care să permită tinerilor, inclusiv a celor cu încadrare în grad de handicap, o adaptare mai ușoară la viața independentă. Dificultățile în crearea acestor locuințe de tranzit identificate de specialiști sunt de ordin financiar, dar și administrativ, astfel încât acest tip de servicii rezidențiale să răspundă standardelor de calitate prevăzute de legislația în vigoare. O altă soluție este plata chiriei și monitorizarea acestor tineri pentru o perioadă de timp. Tinerii care au reușit să se integreze mai ușor în societate au avut pe cineva semnificativ în viață, cel puțin un adult cu experiență, o figură parentală. Specialiștii din centre oscilează între atitudini paternaliste și cele în care transferă întreaga responsabilitate către tineri. Echilibrul între dezvoltarea unei relații empatice și suportive cu tinerii și crearea unei dependențe de sistem a acestora este unul foarte fragil în percepția specialiștilor din sistem. Pe de altă parte, cele mai frecvente exemple de integrare cu succes sunt în rândul tinerilor care s-au aflat la asistenți maternali sau la organizații neguvernamentale cu o filozofie centrată pe copil, cu un continuum în dezvoltarea deprinderilor, cu sprijin si responsabilizare concomitente și de lungă durată, și după ce ies din sistem tinerii. În același registru, asigurarea unei continuități a personalului cu care interacționează ar spori sentimentul de siguranță al tinerilor și ar crește șansele de adaptare la schimbările din viața lor. Un exemplu de bună practică în acest sens a fost într-unul din județe unde asistentul social de la DGASPC se ocupă de cazul unui copil indiferent de serviciul în care este acesta transferat dea lungul îngrijirii sale în cadrul sistemului de protecție specială. Este nevoie de mai multe activități în serviciile rezidențiale și de mai multă flexibilitate în organizarea lor, o mai mare deschidere către comunitatea în care se află. De altfel, responsabilizarea tinerilor care urmează să părăsească sistemul de protecție prin implicarea lor în activități de voluntariat în comunitate ar fi un mecanism eficient pentru integrarea lor socială, prin creșterea stimei de sine, dezvoltarea empatiei și a unor abilități de comunicare în afara rețelei sociale în care funcționează.
(Studiu SOS Satele Copiilor)

M-au contactat mulți tineri proveniți din acest sistem și mi-au comunicat că, deși doresc să își continue studiile după vârsta de 18 ani, ar avea nevoie de o indemnizație lunară, ceea ce este și firesc, dacă optează pentru prelungirea măsurii de protecție. Or, tocmai această prelungire nu le mai permite obținerea  indemnizației.

Care sunt drepturile acestor tineri? Care este motivul pentru care instituțiile statului nu mai continuă să îi ajute după împlinirea vârstei de 18 ani? Totul este formal și nu ar trebui să fie tratați astfel, mai ales că au fost prejudiciați de mici de un trai normal în familia din care provin.
Vă solicit să îmi comunicați răspunsuri față de toate propunerile invocate și rezultatele studiului citat. Cum considerați că puteți ajuta acești tineri? Care sunt măsurile urgente astfel încât să nu îi pierdem? Care este implicarea fiecărui minister menționat și ce ajutoare financiare
pot fi acordate pentru a ajuta acești tineri, astfel încât să îi ajutăm să reușească în viață? Cum se realizează monitorizarea după încetarea măsurii de protecție? Care sunt măsurile și serviciile acordate după încetarea măsurii de protecție?”, a conchis senatorul de Iași, Diana Șoșoacă.