Semnal de alarmă tras de Sindicatul ARTIS Moldova: „Managerul Operei Iași utilizează Comisia de Disciplina cu scopul de a îngrădi libera exprimare a unor artiști“

Sindicatul ARTIS Moldova trage un semnal de alarmă legat de modul în care înțelege managerul Operei Naționale Române Iași, Beatrice Rancea, să utilizeze Comisia de Disciplină pentru de a îngrădi libera exprimare a unor artiști, se arată pe pagina de Facebook a sindicatului.

„În cadrul Operei Naționale Române din Iași, managerul instituției utilizează Comisia de Disciplina cu scopul de a îngrădi libera exprimare a unor artiști în ceea ce privește nemulțumirile avute.

Stirile PROTV

Patru copii dispăruți din Constanța sunt de negăsit. Poliţiştii îi caută în toate staţiunile de pe litoral

RomaniaTV

Valeriu Gheorghiţă este pur şi simplu topit! Iubita lui face furori în vacanţă. Imagini senzaţionale cu Monica Bârlădeanu

În acest mod, managerul conturează în mass-media, în rândul publicului și la Ministerul Culturii o imagine parțială, deformată pozitiv în avantajul propriu, a realității cu care se confruntă in ultimul timp instituția noastră.

Utilizând diverse practici, precum articole de presă și comunicate de susținere, unele emise chiar de sindicatul reprezentativ al instituției (subordonat conducerii), se dorește prezentarea unei imagini favorabile, de bună funcționare și colaborare a angajaților în raport cu conducerea instituției.

Exprimarea publica a unor nemulțumiri sau încălcări ale drepturilor câștigate în instanță de către angajații instituției nu reprezinta o abatere disciplinara. O comisie de disciplină nu este o instanță de judecată, deoarece este formată din membri care nu au pregătirea și nici competența necesară de a se exprima în spețe judecătorești.

Reclamarea unor încălcări a dreptului la munca, a unor discriminări sau a unor abuzuri din partea angajatorului la care sunt supuși salariații, nu reprezintă o încălcare a legii, eu un lucru demn de laudă şi de urmat. Faptul că abuzatorii rămân în funcţii în ciuda sesizărilor, este motivul pentru care lucrurile ajung publice. Pentru că abuzul continuă…“, se arată în postarea de pe pagina de Facebook a sindicatului.

Semnal de alarmă tras de Sindicatul ARTIS Moldova

„Membrul nostru de sindicat, Vlad Mărculescu a fost chemat în Comisia de Disciplină deoarece a expus realitatea cu care se confruntă in cadrul instituției. În plus, după ce a depus mai multe adrese prin care solicita accesul în sala de balet pentru repetiții și studiu individual și pentru a fi distribuit în spectacole, drept răspuns a fost chemat tot într-o Comisie de Disciplină… Astfel, îngrădirea dreptului la muncă pentru un tânăr balerin care performează la cel mai înalt nivel cum poate fi considerată?

Vă lăsăm pe dumneavoastră să număraţi de câte ori a încălcat legea şi propriile regulamente acest manager şi după, întrebaţi-vă ce fel de „sancţiuni” a primit.

Raportul Corpului de Control al Ministerului Culturii – Concluzii

https://www.facebook.com/pg/SindicatulARTISMoldova/photos/?tab=album&album_id=181657196645586

Deci,”CINE ADUCE ATINGERE IMAGINII OPEREI NAŢIONALE DIN IAŞI, CEL CARE STRIGĂ AJUTOR, SE ÎNCALCĂ LEGEA SUNTEM SUBJUGAŢI?!

CEI CARE AU FĂCUTE NUMEROASE SESIZĂRI INSTITUŢIILOR ABILITATE ŞI AU SOLICITAT SĂ VINĂ CORPUL DE CONTROL?

SAU CEI CARE ÎÎ ADUC OSANALE MANAGERULUI ŞI PRODUC REFERATE, PENTRU A REDUCE LA TĂCERE ŞI ÎNLĂTURA „AVERTIZORII”?

„Ce este avertizorul de integritate?

Legea 571/2004, a avertizorului de integritate, spune că este „avertizor” orice persoană încadrată într-o autoritate publică, instituţie publică sau în alte unităţi (companii naţionale, regii autonome, societăţi naţionale cu capital de stat) şi care face, cu bună-credință, o sesizare cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienței, eficacității, economicității și transparenței.

Sesizarea poate fi făcută oral sau în scris (în funcţie de destinatarul sesizării şi de regulile existente pentru sesizarea acestuia) şi este recomandabil ca ea să fie însoţită şi de prezentarea unor dovezi. Dacă sesizarea nu se bazează pe dovezi care să justifice, în mod rezonabil, convingerea că fapta ilicită sesizată este reală, avertizorul este expus riscului de a fi socotit ca acţionând cu rea-credinţă şi, în consecinţă, sancţionat disciplinar.

Își anunță mai întâi șefii sau se duce direct la presă?

Legea nu prevede o ordine de preferinţă sau o anumită etapizare pentru formularea unei sesizări pe probleme de interes public, astfel că avertizorul nu este obligat ca mai întâi să se adreseze conducerii instituţiei din care face parte sau altor organisme şi abia după aceea presei sau organizaţiilor neguvernamentale.

Aşadar, legea permite ca avertizorul să se adreseze direct presei sau ONG-urilor, chiar dacă nu a sesizat în prealabil şeful/conducerea sau pe altcineva. Articolul 6 din Legea nr. 571/2004 prevede că sesizarea privind încălcarea legii sau a normelor deontologice şi profesionale poate fi adresată, alternativ sau cumulativ, următorilor:

– şefului ierarhic al persoanei care a comis încălcarea;

– conducătorului entităţii din care face parte persoana care a comis încălcarea sau în care se semnalează practica ilegală, chiar dacă nu se poate identifica exact făptuitorul;

– comisiilor de disciplină sau altor organisme similare din cadrul entităţii din care face parte persoana care a încălcat legea;

– organelor judiciare (poliţie, parchet, instanţe de judecată);

– organelor competente să constate şi să cerceteze conflictele de interese şi incompatibilităţile (poliţie, parchet, A.N.I. – Agenţia Naţională pentru Integritate);

– comisiilor parlamentare;

– MASS-MEDIA (PRESĂ)

– organizaţiilor profesionale, sindicale sau patronale;

– organizaţiilor neguvernamentale (ONG-urile).

Ce se întâmplă când regulamentul intern bate legea?

În cazul avertizării în interes public, nu sunt aplicabile normele deontologice sau profesionale de natură să împiedice avertizarea în interes public (art. 4 lit. d teza II din Legea nr. 571/2004). Aceasta înseamnă că şi în situaţia în care reglementările interne ale instituţiilor publice conţin prevederi care împiedică avertizările de integritate, ele nu vor trebui luate în seamă.

De cine? Nici de comisia de disciplină din acele instituţii care anchetează abaterea disciplinară, nici de cine aplică sancţiunea disciplinară (greu de crezut, în practică) şi nici de judecător (dacă şi când va soluţiona o plângere împotriva sancţiunii disciplinare aplicate avertizorului).

Cercetarea disciplinară şi aplicarea sancţiunii disciplinare pentru un avertizor nu sunt legale dacă intervine unul dintre următoarele cazuri:

1.Este sancţionat avertizorul care a acţionat cu bună-credinţă. Buna-credinţă se prezumă, potrivit art. 14 al. 2 din Codul civil şi art. 7 al. 1 lit. a din Legea 571/2004. Ea presupune că persoana care a făcut avertizarea, în funcţie de elementele concrete pe care s-a bazat, a avut reprezentarea/convingerea că fapta sesizată există şi constituie o încălcare a legii sau a principiilor bunei guvernări, chiar dacă din verificările ulterioare se va stabili că încălcarea sesizată nu s-a produs. Dacă cei care cercetează disciplinar şi aplică sancţiunea pot dovedi că avertizorul a acţionat cu rea-credinţă, el va putea fi sancţionat. După cum am precizat, avertizorul nu trebuie să-şi dovedească buna-credinţă, deoarece legea prevede că avertizorul este prezumat ca fiind de bună-credinţă. Doar cei care vor să-l sancţioneze trebuie să facă dovada că avertizorul nu a acţionat cu bună-credinţă, ci cu rea-credinţă. Deci, dacă avertizorul face o sesizare (act de avertizare) cu bună-credinţă, el nu poate fi sancţionat disciplinar. Desigur, în practică, el va (putea) fi cercetat disciplinar, sub pretextul că nu ar fi acţionat cu bună-credinţă, dar la finalul cercetării disciplinare, dacă nu se poate dovedi că avertizorul a acţionat cu rea-credinţă (a minţit în mod deliberat, a inventat fapte şi situaţii despre care ştia sigur că nu sunt reale), el nu poate fi sancţionat disciplinar, ci trebuie exonerat de răspundere.

2.Cercetarea disciplinară s-a desfăşurat fără publicitatea extinsă, prevăzută de lege. Astfel, potrivit art. 7 al. 1 lit. b din Legea 571/2004, la cererea avertizorului cercetat disciplinar ca urmare a unui act de avertizare, comisiile de disciplină sau alte organisme similare au obligația de a invita presa și un reprezentant al sindicatului sau al asociației profesionale, pentru ca aceştia să asiste la cercetarea disciplinară. Anunțul se face prin comunicat pe pagina de internet a autorității publice, instituției publice sau a unității bugetare, cu cel puțin 3 zile lucrătoare înaintea datei cercetării disciplinare, sub sancțiunea nulității raportului și a sancțiunii disciplinare aplicate. Este de subliniat că publicitatea extinsă a cercetării disciplinare nu se acordă din oficiu, ci trebuie cerută în mod expres de către cel cercetat disciplinar (recomandabil, prin cerere scrisă).”…“, susțin membrii sindicatului pe pagina de Facebook.