Dosar și dovezi incendiare din culisele unei mega-afaceri din Iași! În prim-plan este o mare companie a României. Un fost director arată cum a fost distrusă fabrica Nicolina, una dintre marile companii producătoare de utilaje din țară. Atelierele C.F.R. Iași, numite la început Atelierele CFR Frumoasa, au luat naștere în anul 1892, având ca obiect de activitate reparațiile de locomotive cu abur și vagoane de marfă. Inclusiv cunoscutul istoric Sorin Iftimi rememorează, cu detalii inedite, trecutul tumultuos al marii fabrici ieșene
Dovezi incendiare din culisele unei mega-afaceri din Iași legate de o mare companie a României. Un fost director, Ștefan Budacea, arată cum a fost distrusă fabrica Nicolina, una dintre marile companii producătoare de utilaje din țară. Atelierele C.F.R. Iași, la început Atelierele CFR Frumoasa, au luat naștere în anul 1892, având ca obiect de activitate reparațiile de locomotive cu abur și vagoane de marfă. Inclusiv cunoscutul istoric Sorin Iftimi – Muzeul de Istorie a Moldovei de la Palatul Culturii rememorează, cu detalii inedite, trecutul tumultuos al marii fabrici ieșene. Acesta arată că Atelierele centrale de la Nicolina au intrat în funcțiune la 1 aprilie 1905. Intrarea în procesul de producție s-a început cu rotăria, turnătoria, montajul, strungăria, ajustajul, fierăria și uzina electrică.
„La 1 aprilie se terminase și pavilionul administrativ și zidul de împrejmuire lung de 2.637 metri construit din cărămidă aparentă fabricată la Ciurea. Funcționarea acestora implică o cerere sporită de muncitori calificați, astfel încât, din ordinul Regelui Carol I, la 1894 se înființează o Școală Profesională. Venirea Primului Război Mondial a făcut ca Atelierele Nicolina să se constituie ca o unitate strategică prin sprijinirea producției de război”, arată Sorin Iftimi.
Mai departe, din momentul decretării mobilizării la 15 august 1916, personalul CFR a fost mobilizat pe loc și era dirijat și de organele Marelui stat major. În anii războiului, feroviarii ieșeni au contribuit direct la rezolvarea unor probleme legate de aprovizionarea cu material de război. Totodată, în incinta Atelierelor Nicolina, muncitorii de la fabrica Wolff, evacuată din București, au construit afeturi pentru bateriile de artilerie de 150 si 210 mm.
După Primul Război Mondial, Atelierele C.F.R. Frumoasa, profilate numai pe reparații de locomotive, și-au extins mult aria
Începând din anul 1921, printr-o nouă organizare, dar fără investiții speciale, atelierele CFR au fost profilate și pe reparații de vagoane marfă. Castelul de Apă a fost construit în curtea fostelor Ateliere Frumoasa, în perioada 1907-1912. Ridicat din cărămidă roșie, modelată în cuptoarele fabricii de la Ciurea, acesta a fost dotat cu două rezervoare de apă, unul de 25 de metri cubi și altul de 100 de metri cubi.
„Clădirile aveau o certă valoare arhitectonică și sunt reprezentative pentru perioada de industrializare a țării noastre, la începutul secolului XX. În 1967 și-a schimbat denumirea în Uzina Mecanică Nicolina Iași și s-a reprofilat pe producția utilajelor de contrucții și lucrări poduri. În 1991, societatea a fost rebotezată Nicolina SA. La sfârșitul lunii iunie 2000, societatea a înregistrat ultima oară profit. La sfârșitul semestrului întâi al anului 2001, Nicolina SA a raportat pierderi de 8.3 miliarde de lei vechi. La privatizare, în 2002, în societate lucrau aproape 1.000 de muncitori. Ce n-au reușit comuniștii și cele două conflagrații mondiale a reușit clasa politică ieșeană, cu idei liberale și care au transformat o fabrică de tradiție, încă viabilă, în teren numai bun pentru speculațiile imobiliare. Anii de istorie au fost șterși cu buretele”, mai completează istoricul Sorin Iftimi.
„Distrugerea Nicolinei a fost planificată…”, mărturisea Ștefan Budacea, directorul Fabricii Nicolina între 1987 și 1992
Un moment greu pentru fosta Fabrică Nicolina a fost în anul 1989. Într-o mărturie, oferită în exclusivitate pentru BZI acum câțiva ani, Ștefan Budacea, directorul Fabricii Nicolina între 1987 și 1992, arăta că distrugerea companiei a fost planificată.
„Nu a fost nicio Revoluție în 1989, a fost o lovitură de stat… Mi-am dat seama încă înainte de 22 decembrie 1989… Și atunci au fost clipe grele, însă cele de după ’90 au fost și mai grele! Vreau să vă spun că, atunci, Nicolina avea foarte mulți bani în cont, anume peste trei milioane de dolari. Totuși, chiar dacă am fost inclusiv la Moscova sau în Germania să semnăm contracte pentru a continua activitatea cu bine, lucrul acesta nu s-a vrut”, mărturisea Ștefan Budacea, directorul Fabricii Nicolina între 1987 și 1992.
Acum, doar un imens teren viran, plin de gunoaie și buruieni, mai amintește de prima fabrică a Iașului
Ștefan Budacea mai arată că, în 1992, când și-a dat demisia din funcția de director, a făcut-o pentru că lucrurile deveniseră prea urâte.
„Consider că a fost un plan bine gândit de distrugere al Nicolinei… Eu nu mi-am permis să plec cu un cui acasă, de la fabrică, și am iubit oamenii și această familie a Nicolinei, pentru că asta a fost Nicolina, o familie. Tocmai pentru a-i salva pe oameni de la disponibilizare, eu am acceptat să intru în șomaj, asta ca să se știe… Eh, în 2000, când m-am pensionat, ultima mea zi în fabrică a fost una extrem de grea, zi în care nici să plâng nu am putut… Acum, când mă uit că nu a mai rămas nimic din Nicolina, am un sentiment imens de regret și o mâhnire fără margini!”, arată Ștefan Budacea.
De precizat că, în anul 2005, aceasta avea peste trei mii de angajați. Privatizarea companiei a însemnat vânzarea de către Autoritatea de Administrare a Activelor Statului a pachetului majoritar de acțiuni consorțiului format din Mecanoexport SA și Asociația Salariaților Nicolina. După acest moment, în martie 2004, consorțiul a vândut un teren de 4.6 hectare unei persoane fizice din București, la un preț mult subevaluat, de doar 1.68 milioane de dolari, vânzare făcută fără respectarea legii privind anunțul publicitar. La nici o săptămână de la tranzacție, noul proprietar a vândut terenul cumpărat de la Nicolina cu 4.2 milioane de dolari! Acum, doar un imens teren viran, plin de gunoaie și buruieni, mai amintește de prima fabrică a Iașului.