Prima pagină » Actualitate » Se intampla in Iasi! Asa minuni vezi numai in cartile sfintilor – FOTO, VIDEO

Se intampla in Iasi! Asa minuni vezi numai in cartile sfintilor – FOTO, VIDEO

29 mart. 2012, 19:16,
Magda Olteanu, în Actualitate
a:3:{s:7:"site_id";i:1;s:6:"old_id";i:278844;s:8:"site_url";s:10:"www.bzi.ro";}

@ Senzatia pe care o are cineva care intra pentru prima data intr-o sala de operatie de la chirurgie cardiovasculara este aceea de teama @ Totul este o necunoscuta si te intrebi daca cei care manuiesc aparatele nu pot incurca vreun fir sau tub, sa faca vreo greseala, dar asa ceva nu se intampla, pentru ca, acolo, toti sunt profesionisti @ In sala de operatie, chirurgii si asistenti medicali sunt o echipa, pentru ei, in acele clipe, nu exista altceva in afara de bolnav @ Profesorul Grigore Tinica se apropie de 25.000 de interventii pe cord, dar in fiecare zi are emotii cand intra in sala de operatie @ Nu are un ritual anume, dar inainte de a trece dincolo de usa salii il roaga pe Dumnezeu sa-l ajute @ „Am emotii pentru ca sunt om, nu robot. Dar emotiile nu mai sunt ca la primele operatii. Tot timpul ma rog la Dumnezeu. Nu am un ritual anume. Unii colegi, cand ajung in spital, se opresc si se roaga in capela. Ma rog la Dumnezeu sa ma ajute si sa ii ajute si pe pacienti”, a spus chirurgul Tinica

Ieri, ora 7.30, Institutul de Boli Cardiovasculare din Iasi. Pacientul, un barbat in varsta de 50 de ani, este dus in sala de operatie. Personalul e pregatit pentru o interventie chirurgicala pe care o va efectua prof. dr. Grigore Tinica. Incepe pregatirea bolnavului pentru interventia pe cord. Fiecare doctor, asistent medical stie foarte bine ce are de facut si locul pe care trebuie sa-l ocupe pe perioada pregatirii si desfasurarii operatiei. O multitudine de fire, luminite, aparate care deja sunt puse in functiune. Senzatia pe care o are cineva care intra pentru prima data intr-o asemenea sala de la chirurgie cardiovasculara este aceea de teama. Totul e o necunoscuta si te intrebi daca cei care manuiesc aparate nu pot incurca vreun fir sau tub, sa faca vreo greseala. Nu, asa ceva nu se intampla, pentru ca acolo toti sunt profesionisti. Bolnavului i se introduce anestezicul, dupa care este cuplat prin fire la fiecare aparat. In sala e liniste, nimeni nu se agita, totul se desfasoara intr-o atmosfera de mare calm. Din cand in cand, in surdina, se aude vocea unui prezentator radio, care anunta o stire. Aceasta pregatire a pacientului dureaza intre doua ore – doua ore si jumatate, dupa care este chemat prof. dr. Grigore Tinica. Se iau toate masurile pentru a evita o infectie. Bolnavul este acoperit inclusiv cu o folie speciala, foarte scumpa. I se taie sternul si i se opresc inima si plamanii, functionarea acestora fiind asigurata de aparatul de circulatie extracorporeala, inima artificiala, cum spun medicii. Sangele care ar trebui sa ajunga la inima si plamani este drenat in exterior, de unde il preia inima artificiala, care il transporta la plamanul artificial si apoi este readministrat pacientului, dar sunt ocolite inima si plamanii, acestea fiind oprite din functiune. Bineinteles ca bolnavului i se administreaza acea solutie, cardioplegie, care opreste, practic paralizeaza muschii cordului.
Pacientul sufera de o boala aortica congenitala si are o insuficienta aortica majora. Profesorul Tinica va face o protezare valvulara aortica, adica valva aortica va fi inlocuita in totalitate cu o proteza.

„Am emotii pentru ca sunt om, nu robot”

Suna telefonul in cabinetul profesorului Tinica. Este ora 9.30. De la celalalt capat al firului este anuntat ca pacientul e pregatit si poate incepe operatia. Chirurgul se echipeaza, isi monteaza pe cap un dispozitiv pe care se afla o lampa si o pereche de ochelari cu lupe speciale, pentru ca, in timpul operatiei, sa aiba posibilitatea sa vada structurile marite. Incepe spalarea mainilor cu solutii speciale si care dureaza minute bune. Nu mai atinge nimic dupa ce s-a spalat. O asistenta il ajuta sa imbrace halatul steril si sa-si puna manusile, dupa care intra in sala de operatie. Ii sunt alaturi chirurgii Diana Anghel si Mihai Enache si medicul anestezist Bogdan Aparaschivei. Bineinteles ca sunt si doua asistente medicale, Ioana Anton si Dana Adam. Un personaj important cu care prof. dr. Grigore Tinica va colabora pe parcursul interventiei, mai ales cand trebuie sa reporneasca inima bolnavului, este asistentul medical Dan Esanu, asistent perfuzionist, care controleaza aparatul de circulatie extracorporeala. Pe tot parcursul operatiei, acesta nu se ridica de pe scaunul din fata aparatului prin care circula sangele pacientului.
Desi a efectuat aproape 25.000 de operatii pe cord, profesorul Tinica are emotii. Nu are un ritual anume, dar inainte de a intra in sala il roaga pe Dumnezeu sa-l ajute. „Am emotii pentru ca sunt om, nu robot. Dar emotiile nu mai sunt ca la primele operatii. Aici, la institut, am facut peste 6.000 de operatii si pe celelalte le-am efectuat la Bucuresti, Chisinau, Moscova, Belgia, Austria, Ungaria, SUA. Tot timpul ma rog la Dumnezeu. Unii colegi, cand ajung in spital, se opresc si se roaga in capela. Ma rog la Dumnezeu sa ma ajute si sa ii ajute si pe pacienti. Chiar zilele trecute a fost in spital IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, si ne-a dat binecuvantare. Bineinteles ca merg si la biserica”, a spus prof. dr. Grigore Tinica, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare din Iasi.

Mozart, preferat in sala de operatie

La un moment dat, in timpul operatiei, se aude vocea chirurgului Tinica: „Adrian, pune o muzica acolo”. Adrian Bujor, asistentul sef de la blocul operator, a ales Mozart. Stie ca este muzica pe care o prefera seful in sala. In incapere este liniste totala. Arareori se aude vocea chirurgului Tinica. Membrii echipei cunosc fiecare gest al acestuia si stiu imediat ce pensa sau alt instrument trebuie sa-i dea, motiv pentru care nu inlocuieste personalul cu care lucreaza. „Nu ascult tot timpul Mozart. Cateodata mai lasam radio sa ascultam cate o stire, dar acum nu mai e nimic interesant. Nu schimb echipa cu care operez. Ei imi cunosc toate gesturile si stiu ce trebuie sa-mi dea. Altfel ar trebui sa vorbesc pe tot parcursul interventiei si operatia sa dureze mai mult. Inima bolnavului este oprita si nu este timp de vorba”, a spus prof. dr. Grigore Tinica.

Inima e repornita dupa 34 de minute

Operatia se desfasoara fara probleme, nu au aparut complicatii. Pacientului i se administreaza si un ser rece, care are intre 8 si 10 grade Celsius, pentru racirea externa a inimii ca sa nu se incalzeasca si sa reporneasca. Dupa ce chirurgul a indepartat zona afectata, cu ajutorul unor inele de diferite marimi se verifica diametrul valvei pentru implantarea protezei. S-a introdus proteza, se coase fir cu fir, s-au folosit 25 de fire, si apoi chirurgul coase aorta. Timp de 34 de minute inima bolnavului a fost oprita, perioada in care chirurgul a facut aceasta protezare valvulara aortica. „Inima este cat pumnul fiecaruia. Se foloseste ser rece ca sa nu se incalzeasca si sa porneasca”, a spus chirurgul.

S-a trecut la declamparea aortei si se fac manevrele necesare pentru repornirea inimii. Se observa o stare usoara de tensiune. Chirurgul Tinica maseaza cordul, se uita pe monitoare si striga catre asistentul perfuzionist: „Da-i 50, da-i 100 sau da-i 60”. Aceasta reprezinta cantitatea de sange, masurata in mililitri, pe care aparatul de circulatie extracorporeala o reintroduce in cord. Totul se face sub control ecografic, timp in care se scot si bulele de aer din cord. Nu trebuie sa mai ramana nici o bula de aer. La un moment dat, asistenta ii da chirurgului un ac cu care acesta inteapa varful inimii. Incet, incet pacientul este scos de pe aparatul de circulatie extracorporeala, de respiratie extracorporeala. Asistentul perfuzionist executa faza finala: introduce ser pe instalatie pentru a nu ramane sange acolo si astfel bolnavul sa piarda cat mai putin din propriul lichid sangvin. Opreste aparatul, multumeste si paraseste sala de operatie. Chirurgul Tinica verifica eventualele surse de sangerare care sunt inchise si apoi coase sternul cu sarma din otel inoxidabil. Pacientul va ramane cu aceasta sarma pentru tot restul vietii, fara sa-l deranjeze. Unii pacienti spun medicilor ca, atunci cand este frig, simt rece in zona respectiva.

Chirurgul ii pune bolnavului doua tuburi de dren, dintre care unul sub inima, iar celalalt sub stern sau deasupra inimii, pentru a se elimina ce se aduna in cavitatea pericardica, membrana care acopera inima. Tot ce a fost folosit in timpul interventiei este de unica folosinta. Chirurgul strange bine sternul, taie capetele sarmelor si face un semn din care s-a inteles ca operatia a luat sfarsit.

E ora 12.30. Inainte de a se ridica de deasupra bolnavului, profesorul Tinica le strange mana celor doi chirurgi, semn de multumire si de felicitare.

Chirurgul e multumit de rezultat

Exista o perioada critica postoperator, timp in care pot sa apara o sangerare, tulburari de ritm cardiac sau pneumonie. „In timpul interventiei nu au fost complicatii si operatia a descurs fara incidente. In aceasta seara (ieri seara – n.r.) sau maine dimineata (astazi – n.r.), pacientul va fi detubat si va putea sa respire singur. Pana atunci ramane intubat, cu ventilatie mecanica. Sa speram ca nu vor aparea complicatii post operator, complicatii care sunt mentionate si in literatura de specialitate, sangerare, tulburari de ritm cardiac sau pneumonie. Pacientul are 50 de ani, este tanar. Pneumonia sau tulburarile de ritm cardiac se rezolva prin tratament medicamentos. Daca apare sangerare, atunci pacientul trebuie reintrodus in sala de operatie”, a spus prof. dr. Grigore Tinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

BZI - Editia Digitală
18 iulie 2024
18 iulie 2024