Se înstrăinează zăcămintele de sare?

Levierul utilizat, foarte interesant, este un așa-zis scandal legat de sediul instituției. Scandal care se va întoarce ca un bumerang împotriva inițiatorilor. Care sunt tot reprezentanți ai Guvernului.

Postăm în integralitatea sa comunicatul, cu angajamentul că vom reveni săptămâna viitoare printr-un editorial.

ADEVĂRUL DESPRE SAREA ȘI GRAFITUL ȚĂRII…

În cadrul emisiunii ”Exces de putere” prezentată la postul TV Antena3 din seara zilei de 02.04.2021, cu privire la Societatea Națională a Sării SA (Salrom SA), s-au făcut trei afirmații extrem de grave, după cum urmează:

1. Despre vânzarea sării și a grafitului;
2. S-a acreditat ideea că cei din conducerea Salrom au dat un tun de un milion de euro, prin faptul că s-a luat decizia de mutare a sediului social din Splaiul Unirii nr. 76 în str. Mihai Eminescu (ambele adrese, din București) și că prin această mutare societatea ar fi fost prejudiciată (sau ar putea suferi prejudicii) prin faptul că s-ar achita o chirie dublă pentru  un spațiu cu aceeași suprafață;
3. În scurtul interviu prezentatcu domnul Ministru al Economiei, domnia sa afirmă că s-a trimis Corpul de Control al Primului Ministru pentru a se extinde verificările la compania Salrom.

Înainte de a răspunde acestor puncte, trebuie să lămurim de la început un lucru: Societatea Națională a Sării SA este o companie în care statul român, reprezentat de Ministerul Economiei, deține 51% acțiuni, iar Fondul Proprietatea SA deține 49% acțiuni. Vă rog să observați că din însăși denumirea sa, această companie este în primul rând o companie NAȚIONALĂ, de interes național, așa cum rezultă din dispozițiile OUG 109/ 2011, actualizată.

De asemenea, este de observat că partenerul de afaceri al statului român în această companie de interes național este Fondul Proprietatea SA. De aici începe totul, și în continuare trebuie să cunoaștem cine este cu adevărat partenerul de afaceri al statului român, și care a fost contribuția acestui partener de afaceri, prin reprezentanții săi, în ceea ce se cheamă SAREA ȚĂRII, sarea națiunii române.

Aceste precizări au relevanța lor, din perspectiva celor trei puncte de mai sus, astfel încât să deslușim adevărul despre sarea țării și despre ce se urmărește în prezent.

1. Referitor la prima chestiune – vânzarea sării și a grafitului – așa cum rezultă din scurtul interviu prezentat în emisiune cu domnul Ministru al Economiei, se confirmă această realitate. Și dacă veți revedea înregistrarea interviului, veți observa că Excelența Sa recunoaște că într-adevăr Salrom SA este printre puținele companii care au înregistrat profit în anul 2020, dar ce nu ne spune domnul ministru este motivul pentru care nu s-a realizat un profit mai mare. De asemenea, domnul ministru ne mai spune că este imperios necesară vânzarea sării prin atragere de investitori străini. Vă rog să rețineți un lucru: explicația domnului ministru ascunde un lucru extrem de grav, deoarece vânzarea sării și a grafitului presupune vânzarea zăcămintelor de sare și grafit. Nu se știe dacă în mod deliberat domnul ministru a evitat folosirea cuvântului ”zăcământ” în comentariile sale, însă din modul de exprimare al domnului ministru – pentru cine recunoaște limbajul și modul de abordare – rezultă că aceste cuvinte folosite sunt de fapt cuvintele unei stimate doamne, Simona – Carmen Fătu, în prezent Secretar de Stat în Ministerul Economiei, și reprezentant al Fondului Proprietatea SA în Consiliul de Administrație în compania Salrom timp de 12 ani. Acest limbaj, precum și cuvintele folosite de domnul ministru în scurtul interviu prezentat, la fel și modul de abordare al răspunsului, le regăsim în procesele verbale ale ședințelor CA la care a participat doamna Secretar de Stat Simona – Carmen Fătu. Acest lucru se poate ușor verifica, prin căutarea în ceea ce se întâmplă în prezent în interiorul Ministerului Economiei la această dată, în care legile și normele juridice sunt aruncate în derizoriu, interpretate abuziv și pe bază de interese meschine, de către această doamnă care până mai ieri reprezenta Fondul Proprietatea SA în Consiliile de Administrație.

În concluzie, stimate doamne/ stimați domni, vânzarea sării și a grafitului este reală, se dorește într-un termen scurt ca Societatea Salrom SA să fie vândută, însă atenție, o dată cu vânzarea societății, practic zăcămintele de sare și grafit ale societății nu vor mai aparține statului român. Și astfel, revenind la o retorică simplă, o dată cu vânzarea zăcămintelor, dispare caracterul ”NAȚIONAL” din denumirea acestei companii.

Dar, despre profesionalismul, buna credință, competența acestei doamnei secretar de stat Simona – Carmen Fătu vom reveni mai jos și cu alte exemple, simple de atfel, înaintându-vă totodată rugămintea de a verifica cele exprimate de condeiele presei din ultimii 10 ani. De asemenea, nu ar fi lipsit de relevanță să verificați capacitățile, performanțele, strategiile acestei doamne Simona – Carmen Fătu, mainfestate în Consiliile de Administrație la care a participat, reprezentând, repet, Fondul Proprietatea SA.

Rezultate aceste doamne secretar de stat Simona – Carmen Fătu au fost, sunt și vor fi în cel mai bun caz zero, dacă nu falimentul acestor societăți. Acesta a fost, este și va fi în realitatea aportul acestei doamne care astăzi se erijează în marele specialist reformator al companiilor aflate în portofoliul Ministerului Economiei.

1. Cu privire la tunul de un milion de euro, încă de la început se impune a se clarifica o problemă: Societatea Națională a Sării are sediul social în București, pe strada Calea Victoriei, însă datorită faptului că acea clădire este inadecvată pentru desfășurarea unei activități în condiții de siguranță, pe adresa Splaiul Unirii nr. 76 București, Salrom SA are doar punct de lucru.

Cu alte cuvinte, Compania Națională a Sării, cu 7 sucursale în România și cu un număr de circa 1500 salariați, are ca sediu central în București doar un punct de lucru.

Care este povestea reală a acestui punct de lucru?

În anul 2017 compania Salrom se mută din București str. Plevnei în București Splaiul Unirii nr. 76, exact în același loc în care se află și în prezent. Și de aici începe totul, inclusiv așa-zisul tun de un milion de euro. Cum s-a mutat compania Salrom din Calea Plevenei în Splaiul Unirii 76, în ce procedură, în urma căror negocieri, pe ce bază și pe ce filieră, rămâne un adevărat mister. Cert este că această mutare face obiectul cercetării orgnelor Parchetului și Poliției Judiciare, existând suspiciuni rezonabile de încălcare a legii.

De asemenea, este cert că în anul 2019, între compania Salrom și societatea Steillman Westico se încheie un nou contract de închieriere până în anul 2023 luna februarie, în condiții atât de dăunătoare companiei Salrom încât această companie a devenit captiva și anexa lui Steillman Westico prin faptul că o eventuală denunțare unliaterală a contractului ar pune compania Salrom la plata chiriei până în 2023, chiar dacă compania s-ar muta într-o altă locație. Evident că în acest an 2019, directorul general, doamna Gabriela – Izabela Mantu, nu numai că a fost de acord cu o asemenea clauză (”nu-i prost cine cere, e prost cine dă”), dar și în prezent încearcă să apere acest contract, invocând nici mai mult nici mai puțin faptul că la acea dată a fost de acord cu contractul deoarece altfel compania ar fi rămas fără adresă fiscală. Această explicație denotă nu numai lipsa de profesionalism a acestei doamne, dar este și insultătoare la adresa celor care cât de cât cunosc ceea ce se cheamă ”adresă fiscală”. Cu riscul de a mă repeta, și în prezent compania Salrom are sediul social în Calea Victoriei. Punct.

Mergând mai departe cu starea de fapt reală, în urma unei sesizări către Inspectoratul pentru Situații de Urgență București, această autoritate ne confirmă în scris faptul că spațiul pe care în prezent îl ocupă compania Salrom în București, Splaiul Unirii 76, este neconform legislației specifice. Practic, această autoritate a statului român ne informează că proprietarul acestul spațiu, respectiv firma Steillman Westico, nu deține autorizațiile necesare din perspectiva siguranței la incendiu. Din acest moment începe scandalul și lupta surdă, în care întâlnim două părți:

–        directorul general actual al companiei Salrom și președintele Consiliului de Administrație pe de o parte, promotorii respectării legii

–        ce să vezi, Fondul Proprietatea SA, prin reprezentanții săi în Consiliul de Administrație, împreună cu directorul economic Gabriela – Izaberla Mantu, cei care încearcă să puna ”batista pe țambal”, susținători direcți ai lui Steillman Westico.

Deci, se observă că partenerul statului român, Fondul Proprietatea SA, a devenit marele apărător al lui Steillman Westico, deși atât în Consiliul de Administrație cât și la nivel ministerial s-a dovedit faptul că firma Steillman Westico a închiriat companiei Salrom SA un spațiu neconform exigențelor legislației specifice în materia securității și siguranței la incendii.

Am căutat și am încercat să înțelegem și alte motive pentru care partenerul statului român în această companie apără cu atâta inverșunare interesele firmei Steillman Westico. Am căutat să înțelegem motivul pentru care această luptă pe acest subiect a generat atât de mult consum de energie în Consiliul de Administrație (ore în șir de discuții, zile pierdute pe acest subiect) și am găsit două răspunsuri logice:

Răspunsul 1: Contractul de închiriere din 2019 semnat de directorul general Gabriela – Izabela Mantu a avut în spate o aprobare din partea Consiliului de Administrație. Consiliul de Administrație la acea vreme (decembrie 2019) l-a avut ca reprezentat marcant pe nimeni altul decât actuala secretar de stat în Ministerul Economiei, doamna Simona – Carmen Fătu, care la acea vreme reprezenta interesele Fondului Proprietatea SA. Coroborând această stare de fapt cu disproporția vădită de contraprestație înscrise în contractul de închiriere, rezultă că doamna Simona – Carmen Fătu nu este străină de felul în care reprezentanții Fondului Proprietatea SA în Consiliul de Administrație s-au erijat în avocații lui Steillman Westico.

Cu alte cuvinte, nu conducerea societății poate fi acuzată de vreun tun, ci doamna secretar de stat Simona – Carmen Fătu, precum și ceilalți membri din conducerea Salrom SA din decembrie 2019, în special doamna Gabriela Mantu, care a semnat un asemenea contract de închiriere păgubos pentru societate.

Că așa stau lucrurile, rezultă fără putință de tăgăadă din faptul că nici bine nu a fost numită în funcția de secretar de stat, și doamna Simona – Carmen Fătu a solicitat printr-un memorandum, funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al Salrom SA, numai că acest memorandum a fost respins de către Ministrul Economiei. Întrebarea este clară: de unde acest interes al doamnei Simona Carmen Fătu pentru această funcție, din poziția de secretar de stat, în plin scandal cu societatea Steillman Westico? Ce interese avea acest secretar de stat?

Răspunsul 2: Din informațiile pe care le deținem, inclusiv planurile cadastrale, rezultă că pe Splaiul Unirii 76 nici alte spații de birouri închiriate de firma Steillman Westico nu îndeplinesc condițiile legislației specifice în materie de securitate și siguranță la incendii. Dumneavoastră vă dați seama de amploarea acestui subiect? Vă dați seama ce s-ar întâmpla dacă toate firmele chiriașe ar solicita proprietarului Steillman Westico aceste autorizații? Dumneavoastră realizați ce s-ar întâmpla într-un caz nefericit asemănător Colectiv? Cu alte cuvinte nu este un tun imobiliar de un milion de euro la compania Salrom SA, ci este un tun imobiliar de milioane de euro, cu încălcarea legii, de către firma Steillman Westico.

În ce privește spațiul din București str. Mihai Eminescu, este nereal că ar fi vorba de aceeași suprafață la un preț mai mare. DIN CONTRĂ,  spațiul din București str. Mihai Eminescu are o suprafață dublă față de Splaiul Unirii, îndeplinește toate condițiile legale pntru desfășurarea unei activități în bune condiții și de siguranță, ba mai mult, se mula perfect pe gândirea managerială de a efectua turism salinic în anumite spații care se pretează pentru asemenea activitate, turism salinic care venea ca o mănușă în plină pandemie, știut fiind faptul că aerul de salină are efect purificator, iar bucureștenii, precum și societatea, aveau numai de câștigat.

Ce tun imobiliar se poate da la compania Salrom SA câtă vreme indemnizația lunară a unui membru CA este în medie 3.000 lei, iar toate contractele peste valoarea de 100.000 sunt supuse spre avizare CA și aprobare AGA? Este o manipulare grosolană, iar opinia publică are dreptul să afle adevărul, și anume că Societatea Națională a Sării este căpușată nu de către reprezentanțăă statului român în CA, ci de către Fondul Proprietatea SA prin reprezentanții săi, mai nou deveniți demnitari ai statului român, respectiv secretar de stat în Ministerul Economiei, Simona – Carmen Fătu.

1. Cu privire al treilea subiect abordat în emisiunea ”Exces de putere” – scurtul interviu cu domnul ministru, vrem să vă informăm că până în data de 02.042021, nu s-a prezentat la compania Salrom nici un reprezentant al Corpului de Control al Primului Ministru, deși ne dorim cu ardoare să se întâmple acest lucru, cu atât mai mult cu cât Corpul de Control al Primului Ministru și-a încheiat misiunea de control pe anumite subiecte încă din toamna anului 2020, în care, printre altele, sunt inserate și nelegalitățile la care în mod direct a participat actualul secretar de stat Simona Carmen Fătu, prin numirea doamnei Gabriela Izabela Mantu în funcția de director general interimar, atenție, prin decizie CA în anul 2019, atenție, cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, cu încălcarea flagrantă a OUG 109/ 2011 actualizată, în condiții exterm de oneroase pentru compania Salrom SA. În concluzie, afirmația domnului Ministru al Economiei este o minciună sfruntată, o dezinformare a publicului larg, și vine într-o perioadă în care, o dată cu numirea doamnei Simona Carmen Fătu în funcția de secretar de stat, au început și execuțiile asupra membrilor Consiliilor de Administrație și a directorilor generali care nu fac jocul Fondului Proprietatea SA.

Și, ca să fiu coerent, revin la întrebarea anterioară: Cine este de fapt Fondul Proprietatea SA? Și de aici alte câteva întrebări esențiale: Pe cine reprezintă Fondul Proprietatea SA în relitate? Ce interese are Fondul Proprietatea SA în realitate? Fondul Proprietatea SA reprezintă interesele statului român? Fondul Proprietatea SA poate fi considerat un partener de afaceri loial statului român? Doamna Simona Carmen Fătu, secretar de stat în Ministerul Economiei, mai poate reprezenta Statul Român, câtă vreme în ultimii 12 ani, cel puțin în Salrom SA, a reprezentat interesele Fondului Proprietatea SA?

 ALTE CONSIDERAȚII ÎN LEGĂTURĂ CU ADEVĂRUL DESPRE SARE ȘI GRAFIT…

…. ultimele 8 luni (16 iulie 2020 – 02.04.2021)

Pentru rigurozitate, cred că ar fi utile a fi prezentate ”contribuțiile” secretarului de stat Simona Carmen Fătu la buna organizare și funcționare a companiei Salrom. Anexat există un raport de activitate a doamnei secretar de stat Simona Carmen Fătu, aferent perioadei de mandat 2016 – 2020, în calitate de administrator la SNS SA, datat 18.06.2020, cu precizarea că acest raport de activitate a fost întocmit în calitate de reprezentant al Fondului Proprietatea SA.

Mă refer la ultimele opt luni nu întâmplător, ci datorită faptului că începând cu data de 16.07.2020, Consiliul de Administrație al Companiei Salrom a numit un nou director general, de data aceasta un director general de bună credință, dedicat și loial intereselor statului român, companiei însăși, și celor circa 1.500 de salariați ai acesteia.

Au fost ultimele opt luni în care s-au dus lupte enorme în Consiliul de Administrație, pentru reașezarea societății pe un făgaș normal, în care salariații să fie așezați în funcție de pregătirea lor, pe poziții corespunzătoare, precum și faptul că în ultimele opt luni, atât directorul general cât și președintele Consiliului de Administrație au luat decizia de ”curățare” a societății de toate lucrurile care nu erau benefice și utile societății.

Una din marile bătălii pe care directorul general, și prin aportul lui exclusiv, a fost recuperarea redevenței miniere de 38 milioane lei, sumă care diriguitorii de până atunci, doamnele Fătu și Mantu, prin manipulare, o doreau uitată, pentru ca SNS SA să fie dependentă de un credit. Procesele verbale de ședință CA probează acest fapt, cu atât mai mult cu cât intenția acestor doamne (una mai deșteaptă ca cealaltă), fiind acela de a angaja societatea într-un credit ce urma să fie garantat prin cash colateral cu fondul geologic de 6% pe care societatea este obligată să îl consituie. Dacă se întâmpla acest lucru, orice investiție devenea imposibilă.

Dar să revenim la acest fond geologic de 6%. Fondul geologic de 6%, la această dată, în cifre absolute, reprezintă circa 55 milioane de euro, iar destinația lui legală este pentru investiții. Aș vrea să leg acest fond geologic și de faptul că în anul 2020 compania Salrom închide exercițiul financiar cu un profit de 30 milioane lei, în condițiile în care multe companii cu capital majoritar de stat sunt în faliment.

Prima întrebare care se pune este aceea dacă acest profit s-a datorat aportului doamnei secretar de stat Simona Carmen Fătu, iar a doua întrebare care se pune este aceea dacă acest profit putea fi mai mare. Atenție, vorbim de anul 2020, un an pandemic în care turismul salinic, aducător de profit pentru societate, a fost grav afectat. Răspunsul la prima întrebare este că acest profit nu are nici o legătură cu doamna Simona Carmen Fătu, din contră, așa cum voi preciza mai jos, Simona Carmen Fătu a reprezentat o frână în progresul societății.

Răspunsul la a doua întrebare este da, societatea putea să aibă un profit și mai mare dacă doamna Simona Caremn Fătu, în ultimii 12 ani cât a fost la conducerea Salrom avea bunul simț și responsabilitatea necesară să se gândească la viitorul acestei companii. Argumentul esențial la aceste două răspunsuri îl constituie faptul că societatea nu poate realiza un profit mai mare câtă vreme lucrează cu tehnologie din anii ‘70, iar doamna Simona Carmen Fătu a fost un reprezentant fervent al ideii că investiția în tehnologie generează doar costuri, refuzând în consiliile de administrație să aprobe diverse obiective de investiții în tehnologie, astfel încât costurile de producție să fie mai scăzute și automat să se reflecte într-un preț competitiv. Dacă vom consulta toate procesele verbale din ultimii ani ai ședințelor CA, vom constata acest lucru, oponența doamnei Simona Carmen Fătu la dezvoltarea societății.

Revenind la raportul de activitatea al doamnei Simona Carmen Fătu din 18.06.2020, vă rog să observați că aceasta pomenește de grafit, numai că în ședințele de CA încerca să convingă că această investiție nu este rentabilă, deși cancelariile lumii își țin ochii ațintiți pe resursele de grafit.

Tot în ultimele opt luni, directorul general al societății, împreună cu președintele Consiliului de Administrație, a fost nevoit să mai acopere una din ”performanețele” doamnelor Simona Carmen Fătu și Gabriela Izabela Mantu, și anume relația cu sindicatele.  Ruptura imensă dintre Consiliul de Administrație/ conducerea executivă și sindicate s-a datorat tot doamnei Simona Carmen Fătu, care în anul 2019, prin refuzul de a acorda voucherele de vacanță ale salariaților, a generat o grevă pe care presa vremii a mediatizat-o. Cu alte cuvinte, atât președintele CA cât și directorul general, în ultimele opt luni au construit și menținut o pace socială cu sindicatele, prin deplasări la cele 7 sucursale și prin căutarea de soluții, astfel încât societatea să NU fie generatoare de șomeri. În contrapartidă, doamna secretar de stat Simona Carmen Fătu a refuzat orice dialog cu sindicatele și a fost principalul militant al închiderii minelor. Inclusiv s-a opus reînnoirii licențelor la minele de grafit Ungurelașu și Cătălinu. S-au dat lupte grele în Consiliul de Administrație pentru ca directorul general să obțină mandat pentru efectuarea demersurilor legale ca societatea să nu piardă licențele pe acest zăcământ.

Tot în cele opt luni s-au dus lupte grele pentru ca societatea să aibă un regulament intern, în care directorului general să îi fie oferite de către Consiliul de Administrație instrumentele de lucru și de constrângere a salariaților în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Sper că realizați faptul că sub umbrela doamnei secretar de stat Simona Carmen Fătu și a doamnei Gabriela Izabela Mantu, în anul 2020, această companie NU avea un regulament intern în care să fie menționate și descrise faptele ce constituie abateri disciplinare. A interesat-o pe doamna secretar de stat Simona Carmen Fătu în cei 12 ani, că societatea nu are un asemena regulament?

Tot în ultimele opt luni au ieșit la iveală problemele organizatorice la nivel de societate, sens în care, după lupte grele în CA, în decembrie 2020, AGA aprobă noua organigramă a societății. A fost momentul în care atât Consiliul de Administrație prin președinte, cât și directorul general, au devenit inamicii publici ai Fondului. Începând din ianuarie 2021, relațiile tensionate dintre Fondul Proprietatea și reprezentanții statului – directorul general, au atins apogeul, datorită contractului de închiriere cu Steillman.

Nu este deloc de neglijat nici faptul că doamna secretar de stat Simona Carmen Fătu, prin doamna Gabriela Izabela Mantu, a acționat în scopul dedicării și atribuirii contractului de audit financiar extern. Este o altă modalitate inginerească prin care aceste doamne, datorită unor interese personale, au făcut tot ce le-a stat în putință ca și acest contract de audit să fie încredințat unei firme de audit agreate de acestea. În concret, în caietul de sarcini pentru atribuire a contractului de audit extern, în procedura de achiziție, doamna Simona Carmen Fătu, actual secretar de stat în Ministerul Economiei, în plină ședință CA a introdus trei criterii de selecție, astfel încât auditorul adjudecatar să fie cel dorit dedânsa și de doamna Gabriela Izabela Mantu. Procesul verbal de ședință CA dovedește acest lucru. În Momentul în care directorul general, în urma consultării cu anumiți specialiști, a solicitat explicații doamnei Gabriela Izabela Mantu, aceasta a replicat: ”-Aveți dumneavoastră pe cineva?”, la care directorul general i-a spus că nu are pe nimeni, însă i-a atras atenția că acele criterii nu au nimic de a face cu ceea ce înseamnă transparență decizională.

Din această perspectivă, opinez:

Ce e de făcut în prezent?

1. În opinia mea, societatea trebuie reorganizată și restructurată din temelii, prin modificarea Actului Constitutiv, în care directorului general să nu îi fie limitate drepturile
2. Societatea trebuie să iasă imediat de sub umbrela unor personaje toxice – Simona Carmen Fătu și Gabriela Mantu
3. Societatea, în prezent, pentru a-și atinge cele două deziderate, trebuie să intre sub autoritatea SGG
4. Sub autoritatea SGG, reprezentanții statului în CA trebuie să fie dedicați și loiali statului român. De asemenea, directorul general și reprezentanții statului să beneficieze de un mandat de 4 ani și de concursul efectiv și necondiționat al statului român în scopul relansării SNS SA și tragerii la răspundere civilă/ penală, după caz, a persoanelor care au contribuit la slăbirea și prejudicierea societății
5. Trebuie verificat decă Fondul Proprietatea respectă regulile de transparență ca organizare și funcționare. Mă refer aici la faptul că în prezent nu se cunoaște pe cine reprezintă Fondul, ale cui interese le servește și în ce scop. Sunt exptrem de puține informații publice referitoare la acționarul minoritar, comparativ cu obligațiile care revin SNS-ului din perspectiva transparenței.