Se încearcă construirea celui mai mare interconector energetic submarin din lume. Va lega Europa de SUA

Un grup de antreprenori dorește să construiască ceea ce ar fi cel mai mare interconector energetic submarin din lume între continente, legând Europa și America de Nord cu trei perechi de cabluri de înaltă tensiune.

Cablurile s-ar întinde pe mai mult de 3 000 de kilometri de-a lungul întregului fund al Oceanului Atlantic pentru a conecta locuri precum vestul Regatului Unit cu estul Canadei și, eventual, New York cu vestul Franței, informează CNN într-o analiză.

Stirile PROTV

Țara din Europa care riscă să rămână fără locuitori. Oamenii au plecat cu sutele de mii în ultimii ani

RomaniaTV

Şoc la echipa naţională: Edi Iordănescu, cu demisia pe masă! Ce s-a întâmplat între selecţioner şi şefii FRF

O mare parte din această energie este încă generată de gaze naturale, care încălzesc planeta și, deși statul New York încearcă să își ecologizeze rapid rețeaua pentru a încetini schimbările climatice, nu există întotdeauna suficient vânt sau soare pe care să se poată baza în timp real. De asemenea, tehnologia de stocare a energiei regenerabile pentru perioade lungi de timp nu a fost încă stăpânită.

Un grup de antreprenori caută în acest sens o soluție la 5.000 de kilometri depărtare – nu spre vest, în însorita Californie, cu potențialul său solar, ci spre est, în griul și ploioasa Anglie.

Interconectorul ar trimite energie regenerabilă atât la est, cât și la vest

Interconectorul ar trimite energie regenerabilă atât la est, cât și la vest, profitând de călătoria diurnă a soarelui pe cer.

„Când soarele este la zenit (n.r., cf. Dex: punct de intersecție al verticalei locului cu emisfera cerească superioară situat deasupra capului observatorului și opus nadirului), probabil că în Europa avem mai multă energie decât putem folosi cu adevărat”, a declarat Simon Ludlam, fondator și CEO al Etchea Energy și unul dintre cei trei europeni care conduc proiectul.

„Avem energie eoliană și avem, de asemenea, prea multă energie solară. Acesta este un moment bun pentru a trimite energia către un centru al cererii, cum ar fi Coasta de Est a Statelor Unite.”

„Cinci, șase ore mai târziu, este zenitul pe Coasta de Est și, evident, noi, cei din Europa, ne-am întors la cină și avem fluxul invers”, a adăugat el.

Interconectorul transatlantic este încă o propunere, dar rețelele de cabluri de energie verde încep să se întindă pe fundurile mărilor din întreaga lume. Acestea devin rapid parte a unei soluții climatice globale, transmițând cantități mari de energie regenerabilă țărilor care se luptă singure să facă tranziția ecologică. Dar acestea formează, de asemenea, noi relații care remodelează harta geopolitică și transferă unele dintre războaiele energetice ale lumii în adâncurile oceanului.

Nevoia de decarbonizare nu a fost niciodată atât de urgentă

În decursul acestui deceniu, lumea trebuie să renunțe la combustibilii fosili și să își reducă la jumătate emisiile de carbon, dacă dorește să limiteze schimbările climatice la niveluri la care oamenii și ecosistemele să se poată adapta și supraviețui fără probleme, conform Grupului interguvernamental pentru schimbările climatice.

Agresiunea rusă pe mare

Interconectorul transatlantic se află în stadiu incipient și va avea nevoie de acordul mai multor țări și state, precum și de investiții considerabile. În cel mai bun caz, acesta ar putea fi construit până la mijlocul anilor 2030.Trioul din spatele megaproiectului este optimist că acesta va găsi susținători, nu doar pentru a încetini schimbările climatice, ci și pentru a contracara Rusia în războiul energetic global și pentru a lupta împotriva Chinei pentru dominația în domeniul tehnologiei energiei curate, care au găsit ambele noi frontiere sub mare.

Trioul nu se ferește de implicațiile geopolitice ale proiectului lor. În schimb, ei „privesc Rusia în ochi”, alegând să își numească interconectorul The North Atlantic Transmission One-Link – sau NATO-L.

Speranța este că proiectul va avea rezultate pozitive pentru securitatea globală: interconectările vor forța țările să se gândească cu atenție la cine ar trebui să fie aliații lor într-o lume geopolitică în schimbare rapidă și să se gândească de două ori înainte de a intra în dispute diplomatice sau, mai rău, în conflicte militare.

Nici cablurile submarine nu sunt extrem de sigure

Rusia a folosit oceanul pentru a-și intensifica atacurile din zona considerată „gri” – acte de provocare și intimidare, care nu se încadrează în conflictul armat real – vizând Europa și, într-o mai mică măsură, SUA, arată analiza CNN.

Anul trecut, un documentar comun al televiziunilor publice din Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia a relatat că Rusia desfășura presupuse operațiuni de informații submarine în jurul cablurilor energetice, precum și al parcurilor eoliene offshore și al conductelor de gaze, în Marea Nordului și Marea Baltică.

Aceștia au afirmat că navele rusești, atât militare, cât și civile, încercau să cartografieze infrastructura subacvatică critică și ar fi avut probabil capacitatea de a întrerupe alimentarea cu energie electrică în statele europene.

La momentul respectiv, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a respins articolele și a declarat că acesta este un semn că țările europene „preferă din nou să dea vina fără temei pe Rusia pentru orice”.

Efectul creșterii numărului de atacuri din zona gri a Rusiei pare a fi mai ales intimidarea psihologică, a declarat George Dyson, analist principal al riscurilor de securitate în cadrul firmei de consultanță Control Risks – un avertisment pentru Europa de Vest că Rusia are capacitatea de a face rău dacă dorește. Astfel de atacuri au devenit deosebit de frecvente în Marea Nordului, a declarat Dyson.

„Au existat atacuri asupra depozitelor de arme, precum și asupra navelor care transportau armament către Ucraina”, a spus el.

„Dar nu este foarte strategic. Pare un pic necoordonat”.