În Asia, urmărirea inversă face posibilă urmărirea surselor de contaminare. O strategie diferită de cea implementată în Europa, de exemplu. Când suntem diagnosticați pozitivi pentru Covid-19 (după un test PCR, de exemplu), autoritatile identifică cazurile noastre de contact astfel încât acestea să fie izolate și apoi testate la rândul lor. O varianta simplificată este folosirea aplicației Toti AntiCovid – fosta StopCovid.
Obiectivul acestei metode: limitarea transmiterii virusului prin izolarea cât mai curând posibil a persoanelor potențial infectate cu coronavirusul Sars-Cov-2.
Adoptată de Franța, dar și de alte țări europene (precum Germania, Irlanda și Regatul Unit), această strategie nu este singura: astfel, multe țări asiatice (precum Japonia sau Coreea de Sud) s-au bazat pe „urmărirea retrospectivă”.
Urmărirea retrospectivă
Urmărirea retrospectivă: ce este mai exact? Obiectivul urmăririi retrospective nu este (numai) identificarea „cazurilor de contact” ale pacientului infectat: această strategie constă mai degrabă în întoarcerea la „pacientul zero„, cel care este responsabil pentru contaminarea persoanei. Prin extensie, urmărirea retrospectivă face posibilă identificarea locurilor importante de contaminare – școală, birou etc.
„Este ca și cum ai căuta strămoși în loc să cauți descendenți. Se face remarcabil în Coreea de Sud, dar au făcut-o bine și au testat foarte mult”, a explicat epidemiologul francez Catherine Hill la Europa 1, potrivit Top Sante.
Metoda de urmărire inversă a fost utilizată si în Franța în februarie 2020, când au fost înregistrate 12 cazuri de Covid-19 în departamentul Oise. Cu toate acestea, „pacientul zero” nu fusese identificat cu certitudine.