Scoala de la Palat – Școala de fete „Oltea Doamna”  4 noiembrie 1908 – 4 noiembrie 2021: Un lucru făcut cu dragoste și cu plăcere te face veșnic

    Sufletul cald al școlii noastre își trage seva din timpul domnului Alexandru Ioan Cuza, când prin Legea Instrucțiunii Publice se preciza ca: ,,în toate orașele unde sunt licee se voru stabili școli secundare de fete compuse din cinci clase”.

    În 1869, fosta reședință domnească a Mavrocordaților, din mahalaua Sărăriei, adăpostea pentru scurt timp un liceu privat de băieți, pentru ca, după vizita domnului Carol I  să fie destinat Institutelor Unite. Din 1908 se muta la Palat, Externatul Secundar de fete „Oltea Doamna”. 

RomaniaTV

Marcel Ciolacu, anunţul momentului. Sunt vizaţi milioane de români

Observatornews.ro

Reacția ministrului Educației, după ce un director de școală i-a trimis fotografii indecente unei eleve: "Sunt lucruri de neacceptat"

Potrivit cercetărilor clare ale profesorului de istorie al școlii, Gheorghe Baciu, Liceul „Oltea Doamna” beneficiază de extinderea clădirilor în vremea directoratului de 27 de ani al Terezei Strătilescu.  Liceul păstrează numele astfel până în 1948, când devine Școala de Fete nr 1. De ce acest nume dat unei școli de fete? În 1908 se descoperise piatra funerară  a doamnei Oltea, mama  voievodului Ștefan cel Mare. Osemintele sale erau atunci așezate la mănăstirea Probota. Astfel, ministrul Instrucțiunii Publice, Spiru Haret a acordat  școlii din Sărărie onoarea de a purta numele doamnei Moldovei. Profilul acestei școli era clasic – modern, cu 8 clase.Se studiau limbi străine, gospodărie,împletituri, croitorie, menaj, alte activități care pregăteau fetele pentru viața de familie.

    O contribuție remarcabilă la prestigiul școlii în Iași și Moldova a avut-o directoarea Tereza Stătilescu, care își începuse mandatul în 1902 și il incheia în 1929. Perioada ei de coordonare a școlii a reprezentat prilejul modernizării corpului profesoral, a aplicării elementelor de calitate și eficiență pe care le observase și le adusese cu ea din calătoria de studii din Marea Britanie. În 1916 Liceul „Oltea Doamna” își întrerupe activitatea, clădirea adăpostind pe perioada războiului, Spitalul de Oftalmologie. Elevele și profesoarele se vor dedica îngrijirii bolnavilor. La un an,  școala își reia cursurile, datorită devotamentului aceleiași directoare. Pentru a marca desăvârșirea statului național român, Tereza Stătilescu decide ca în curtea școlii să fie plantat un stejar ca martor al unui timp de mare realizare.

    Pe parcursul deceniilor care au urmat școala s-a remarcat prin calitatea corpului profesoral, prin disponibilitatea școlii către racordarea la  emulația intelectuală și efervescența culturala a timpului. Acestea se pot constitui în dominante care, au fost în timp elementele de forță în definirea scolii. O scoala boema, dar și rafinata! O școala elitistă, dar și capabilă să ofere pregătire bună a elevilor care optau atât pentru medicină, științe juridice, cât și pentru filologie sau arte.

    Era locul ideal pentru fetele din marile familii de boieri, de intelectuali, de oameni de vază ai timpului. Era singura posibilitate de a accede în lumea educata și stilată, dar și seducătoare și uneori vulnerabilă în care era necesar să faci proba virtuților de familistă și de amfitrioană. Ce apreciau tinerele eleve la profesoarele de la Oltea  cum ar fi Sofia Balmuș, Camelia Nădejde, Lidia Baldovin, Silvia Creangă, Viorica Mancaș, Clemansa Grecea, Elena Partenie, Elena Botez sau domnișoara Sturdza? În primul rând pregătirea profesionala, apoi exigența, naturalețea comportamentului, dicția, rafinamentul, eleganța, sensibilitatea, modestia, exprimarea elegantă, preocuparea de a le insufla elevelor interesul pentru lectură, operă, actul de cultură.  Astfel, cu certitudine,  aceste personalități  recunoscute ca atare de elita vremii, au marcat destine și au creionat trasee profesionale. Faptul este mărturisit de absolvente precum prof. dr. Maria Franche, absolventă a promoției 1917, prof. Olga Apostu, absolventă a promoției 1922, surorile Rozalia și Cornelia Trandaf, absolvente ale promoției 1932, Ana Marcu Chiriac, absolventă a promoției 1932, Maria Marinescu, absolventă a promoției 1940, Magda Ianculescu-absolventă a promoției 1940  etc.

    Impresionante sunt cuvintele doamnei Ella Urmă, prim – solistă a Operei din Iași și profesor al Conservatorului ,,George Enescu” din Iași, care spunea: „Mi-am iubit profesorii, i-am respectat pentru modul în care au știut să mă încurajeze  și să mă educe. Fiecare a reprezentat pentru mine un model de corectitudine și profesionalism. Lor le datorez formarea personalității mele….Cultura generală temeinică obtinută în liceu mi- a servit în toată activitatea”.

    Sunt familii în Iași care au un secol de legătură spirituală cu Colegiul „Mihai Elinescu”, iar multe altele urmează aceeași cale. Bunăoară, familia Bogdan – Teodorel. In amintirile bunicii doamnei Ileana Teodorel, fostă  profesoară  la liceul de la Palat, Tereza Strătilescu era ,,frumoasă și foarte severă, fără a fi rea, avea ținuta sobră, foarte îngrijită, cu deviza  Muncă și disciplină, deviză care urma să fie scrisă pe prima pagină a fiecărui caiet”.

Uniforma neagră din satin greu, cu două pliuri duble în față și în spate, cu buzunare ascunse sub pliuri, cu gulerașe albe cu broderie franțuzească, panglicuța albă, erau obligatorii la școală, la teatru sau în excursii. Obligatoriu mai târziu era numărul matricol care conferea distincție în comunitatea școlară ieșeană. Cât privește examenul de bacalaureat de acum 80 de ani, acesta se susținea scris la doua obiecte, respectiv matematică și limba română, și oral la alte 7 obiecte.  Acesta se susținea, potrivit relatărilor oltistelor anilor patruzeci din secolul trecut în sala de sport, cu comisie pe scenă, iar în sală puteau asista elevi, părinți, alti doritori. ,,Incepeai dintr-un capăt, te asculta primul profesor,  mergeai la următorul și mergeai așa până ce terminai și puteai să ieși din sală”. 

Profesorii examinatori erau din țară, însă erau dintre cei mai buni pentru că veneau la un liceu de elită. Președintele comisiei de Bacalaureat era un profesor universitar din Iași. In tot cazul, era o rușine sa termini liceul și să nu promovezi bacalaureatul. O tradiție la fel de frumoasă este în familia Ionescu – Măcăreanu – Dănăilă.  Mama Sorinei, profesoara Rodica Măcăreanu  avea să identifice chipuri și scene ale unui timp  de tinerețe. Astfel, curtea întunecată a căminului de fete avea să fie puțin mai mult animată de domnișoara Cornelica, pedagoga elegantă, rafinată, dar și inflexibilă. Adriana Pârâu,  o înfocată oltistă și sufletul grupului de absolvente care deseori se întâlnesc pentru a se reîncărca sub cupola castanilor de la Colegiul National „Mihai Eminescu” de astăzi, deseori invocă viața disciplinată a elevului oltist, respectul pentru profesori și exercitiul de bună creștere pe care l- a primit de acasă. Poate că nu intâmplător am lăsat către sfârșitul acestei pledoarii pro-Oltea Doamna un cuvânt aparte al Rodicăi Mandache pentrucare, Liceul  „Oltea Doamna” , „acest loc din susul Sărăriei, a rămas pentru mine, geografia cea mai importantă a vieții mele…. suna ciudat , dar ne plăcea să învățăm, era de la sine înțeles că trebuia să fim cei mai buni dintre cei mai buni. În liceu am învățat că viața e un dar.  Dacă am făcut ceva bun în viața mea de actriță, în meseria mea, atunci trebuie să mulțumesc pentru asta anilor de liceu, colegelor mele și doamnei de limba română Elena Antonescu. Lecțiile ei le țin minte și acum. Toți profesorii noștri erau buni. Dar lecțiile ei erau bucăți fierbinți de teatru. Poate că știa că un lucru făcut cu dragoste și cu placere te face veșnic….., când sunt necăjită, fug la Liceul ,,Oltea Doamna”  să îmi iau de un leu putere”.

    Chiar daca denumirea scolii se schimbase în 1948, sub presiunea perioadei grele staliniste, încă se propaga spiritul oltist de la care aveau să se împărtășească generații întregi, care, în unele mesaje scrise, în evocări, au insistat asupra calității educației primite. De exemplu doamna profesor univ. dr Mihaela Mârțu și, ulterior fiul ei, fostul ministru al Sănătății, prof. dr. Victor Costachi au optat pentru educația la Oltea, respectiv Eminescu. Apoi, artista plastică Cella Neamțu, Eugenia-Stoica Stoleriu, fostă profesoară a Colegiului Național, Toni – Hulubei Macovei- care alături de Excelenta Sa, domnul ambasador Vasile Macovei a reprezentat diplomatic România la ambasadele din Europa și America de Sud, apoi, distinsa doamnă Anca Precupanu, șefă de promoție și strălucit profesor a Facultății de Matematică,  Odette Caufman –Blumenfeld, profesoara a Facultății de Litere, etc. 

    Am creionat doar câteva aspecte  care să suscite prilej de reflecție, să constituie  posibilități de comparație și să plaseze în timp, în spațiu și emoțional demnitatea de a fi elev și profesor al școlii de la Palat, înnobilată cu numele de Oltea Doamna , iar apoi al poetului –simbol al românilor. Acest Testament de credință  trebuie onorat pe o nouă structură de model educațional. Cu siguranță că noua generație de profesori și elevi va identifica  modalități de a exersa  pentru a-și atinge țelul – a pregăti oamenii buni timpului lor.

    Să onorăm așadar memoria celor care ne-au lăsat frumoasa moștenire spirituală și materială aflată sub blazonul Excelenței și Credinței în Valoare și Dreptate. 

    Prof. dr. Gabriela Săndulescu

    Prof. dr. Lăcrămioara Iordăchescu

    Absolventă oltistă – prof. Adriana Pârâu