Schimbare radicală! Lucrări spectaculoase la o construcție uriașă din Copou. Proprietarul deține un faimos și istoric palat (EXCLUSIV GALERIE FOTO)

Important proiect legat de lucrări spectaculoase la o construcție uriașă din Copou! Proprietarul pregătește lucrări de intervenție la un faimos și istoric palat! Este vorba despre Palatul Oștirii – Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt” – Aleea Ghica Vodă nr. 2 din zona Copou

Nou proiect legat de lucrări spectaculoase la o construcție uriașă din Copou! Aici, proprietarul pregătește lucrări de intervenție la un imobil istoric. În prim-plan este chiar Palatul Oștirii – Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt” – Aleea Ghica Vodă nr. 2 din zona Copou. La Direcția Județeană pentru Cultură (DJC) Iași, Comisia Zonală a Monumentelor Istorice (CZMI) a fost depus un proiect semnat de arh. Niels Karl Auner, arh. Andreea Vlășceanu, ing. Mirela Tatu, ing. Alina Păncescu și elaborat de S.C. Romanian Expert Consulting S.R.L. București. Totul se află în faza studiului de fezabilitate. Beneficiar este Unitatea Militară (UM) 02248 București, prin reprezentant Constantin Coșofreț. Imobilul are regim de protecție: Centrul istoric și Curtea Domnească – IS-I-s-A-03504, IS-II-m-B-20187 – Cazarma Copou, municipiul Iași, Aleea Ghica Grigore 2. De reamintit că, încă din anul 2017, Ministerul Apărării a pus la dispoziție 3,17 milioane de lei fără TVA, pentru lucrări la exteriorul clădirii.

RomaniaTV

Concedieri 2025. Începe austeritatea, se anunţă 40.000 de disponibilizări!

Observatornews.ro

Adevărul despre promisiunea cu un milion de locuințe la 35.000 de euro. Guda: "Faliment total"

Istoria Palatului începe după incendiul din 1784. Deși refăcute, imobilele corpurilor de trupă din incinta Curții Domnești (astăzi Palatul Culturii) au devenit neîncăpătoare

Istoria actualului Palat al Oștirii începe după incendiul din 1784. Deși refăcute, imobilele corpurilor de trupă din incinta Curții Domnești (astăzi Palatul Culturii) au devenit neîncăpătoare, așa că în martie 1845 „generalul inspector al miliției” a cerut să se construiască un imobil nou, pe platoul de la Copou, pe terenul de dincolo de „bariera Podului Verde”, care făcea parte din moșia Copoului. Aceasta era atunci în proprietatea Mănăstirii „Trei Ierarhi”, a agăi Vasile Drăghici și a altor boieri, unde înainte se construise deja „pulberăria”.

„În 1866, trupele infanteriei care nu încăpeau în imobilele de la Curtea Domnească au fost cantonate la Mănăstirea Cetățuia și la Frumoasa, iar artileria în fostul Palat Domnesc. Domnitorul Grigore Al. Ghica, după ce a înființat batalionul al doilea de pedestrime al «străjii pământești», a urgentat construirea cazărmii de la Copou. Astfel, general-inspector Nicolae Mavrocordat comunica planul lui Singurov, inginer militar rus, specialist în construcții de drumuri și poduri, adus în Moldova de Pavel Kisselef, care lucrase în Iași pe la 1838 la ridicarea cupolei de pe Mitropolie și la construcția «Obeliscul cu Lei» din Copou (1834-1841), se arată în documentele istorice.

Piatra de temelie a Palatului a fost pusă în iunie 1850 de domnitorul Grigore Al. Ghica împreună cu Mihail Kogălniceanu, director al Departamentului Lucrărilor Publice și arhitect St. Berzak

Piatra de temelie a Palatului a fost pusă în iunie 1850 de domnitorul Grigore Al. Ghica împreună cu Mihail Kogălniceanu, director al Departamentului Lucrărilor Publice și arh. St. Berzak. Acestea s-au terminat abia în 1880 după ce inginerul arhitect P. A. Tobai a modificat planurile inițiale. Lângă construcția terminată în 1889 s-a mai înălțat alta, cu două etaje, pentru escadronul de jandarmi călare, pavilioane pentru spitalul militar, depozite de muniții.

„Edificiul fostei cazărmi de la Copou are ca elemente arhitecturale exterioare patru turnuri masive de colț, cu creneluri, turnulețe și numeroase alte elemente decorative, cu precădere gotice. Deși construcția a durat circa 30 de ani și planul inițial a suferit prefaceri și reduceri masive, edificiul de la Copou rămâne unul din principalele monumente de arhitectură ale Iașului, proiectat la mijlocul secolului al XIX-lea”, se mai prezintă în istoricul clădirii.