Linia dintre sindromul Stockholm și nebunie este una subțire, afirmă specialiștii. Acesta ar putea fi explicația unor cazuri care sunt greu de înțeles, precum cele în care victima abuzată în repetate rânduri, atât fizic, cât și psihic, decide să rămână alături de abuzator, iertându-l și, mai mult decât atât, considerând că nu a greșit cu nimic. Scenariile sunt halucinante, oamenii obișnuiți pot dezvolta traume psihologice în raportul de relație pe care îl au cu partenerii abuzivi
Situația este alarmantă pentru că, pe lângă femei, rata copiilor care suferă de sindromul Stockholm a crescut considerabil. Problema cea mai mare a acestor cazuri este faptul că trauma este atât de mare încât pentru a supraviețui se agață într-un mod bolnav de agresor.
De la simptom la nebunie
Psihologii subliniază faptul că sindromul este o eroare cognitivă. Simptomele se întind dincolo de scenariile de filme. Acestea pot apărea și la victimele supuse unui abuz constant în context de familie sau domiciliu și se regăsesc în special la femei și copii.
„Granița dintre simptom și boală este foarte fină atunci când vine vorba despre sindromul Stockholm. Aceasta a fost identificat la persoanele care au fost abuzate, vorbim despre abuz fizic, verbal, dar și psihic. Nu este neapărat că se îndrăgostesc de agresor, problema este faptul că trauma este atât de mare încât victima încearcă să găsească o justificare pentru suferința sa. Noi tot timpul avem nevoie să găsim o justificare pentru ca situația să aibă sens, în special atunci când este vorba despre lucruri oribile.
Atunci, în mintea victimei se găsește o explicație pentru faptele agresorului și la un moment dat începe să se identifice cu ceea ce a făcut, încât să accepte. Undeva, la nivel irațional, aceasta începe să fie de acord și ajunge chiar să ia apărarea agresorului. Este mai mult o eroare cognitivă, ca o traumă care începe să fie explicată de creier într-un mod care să aibă o logică, pentru a reuși să facă față traumei. De acolo se nasc sentimente puternice, toxice, chiar bolnăvicioase față de agresor.
Sunt persoane care au un sentiment de vinovăție pentru ce s-a întâmplat, pentru că astfel de persoane, de-a lungul vieții, au găsit mereu o explicație, o certitudine pentru a supraviețui, iar atunci când o găsesc o caută în interiorul lor. Că este pozitivă, negativă sau toxică, nu mai contează. Și copiii pot suferi de sindromul Stockholm, ei suferă la fel de intens.
Cel mai adesea am întâlnit copii care au fost abuzați de către părinți, iar aici mă refer și la un abuz psihic, și căutau în permanență motive pentru a explica comportamentul acestora. La Iași, incidența acestor cazuri nu poate fi stabilită ca fiind în creștere sau nu, pentru că majoritatea victimelor nu vin la psiholog”, subliniază psihologul Andreea Buhuși.
Sindromul Stockholm, o posibilă explicație a miilor de cazuri de abuz din Iași
Sindromul Stockholm nu este o afecțiune clinică, ci o modalitate, un cumul de factori meniți să înțeleagă reacția emoțională a victimei față de agresor. Însă poate fi explicația a celor aproximativ 900 de cazuri de violență domestică înregistrate la Iași.
„În perioada martie 2021 – iunie 2023 au solicitat servicii sociale un număr de 550 de persoane din mediul rural, dintr-un total de 955 de victime ale violenței domestice, deci doar 11 la sută au cerut ajutor social”, a declarat Laura Albu, președinte executiv Centrul de Mediere si Securitate Comunitară Iași.
Interesant ar fi sa aflăm ce spun psihologii din Stockholm despre sindromul Iași.
„rata copiilor care suferă de sindromul Stockholm a crescut considerabil.”
mai degraba multe fetite cu ‘daddy issues’ zic eu