În pragul alegerilor prezidențiale din primăvară, România intră într-o competiție istorică, dominată de trei tendințe politice distincte care reflectă transformările profunde ale societății.
Profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu descrie aceste tabere drept „cele trei Românii politice” care se vor confrunta la urne: România partidelor tradiționale, România anti-sistem și România reformistă prooccidentală.
Taberele și candidații lor, o radiografie politică
România partidelor tradiționale: Acest segment reprezintă vechea clasă politică și este simbolizat de Crin Antonescu, o figură asociată cu trecutul politic al țării. Antonescu, sprijinit de PSD, PNL și UDMR, încearcă să revitalizeze o coaliție uzată de timp și de percepția negativă a electoratului.
România anti-sistem, antioccidentală: Aici, tabloul este mai divers, cu potențiali candidați precum George Simion, Călin Georgescu și Diana Șoșoacă. Deși împărtășesc retorica împotriva establishment-ului, aceștia concurează pentru același bazin electoral, ceea ce ar putea reduce șansele unui candidat unic puternic.
România reformistă prooccidentală: Reprezentată de Nicușor Dan, acest curent promovează modernizarea administrației și menținerea alianțelor occidentale. Dan este perceput ca un lider independent, susținut de societatea civilă, și are potențialul de a atrage votanți inclusiv din rândurile nemulțumiților de vechea clasă politică.
Scenarii pentru finala prezidențială
1. Duelul Nicușor Dan – Crin Antonescu
Dacă tabăra anti-sistem va fi fragmentată, iar niciun candidat nu reușește să depășească pragul de 20%, finala s-ar putea desfășura între Dan și Antonescu.
În această situație, avantajul ar fi clar de partea lui Nicușor Dan, datorită capacității sale de a coagula voturile reformiștilor și ale nemulțumiților.
2. Duelul George Simion/Călin Georgescu – Crin Antonescu
În cazul în care tabăra reformistă este divizată, iar Nicușor Dan nu reușește să ajungă în turul al doilea, finala ar putea avea loc între reprezentantul anti-sistem și Antonescu.
Aici, candidatul contestatar are șanse mai mari să câștige, exploatând nemulțumirea față de partidele tradiționale.
3. Duelul Nicușor Dan – George Simion/Călin Georgescu
Un scenariu interesant ar fi o finală între tabăra reformistă și cea anti-sistem. Nicușor Dan ar avea șanse să câștige, beneficiind de susținerea electoratului moderat și prooccidental, dar și a celor dezamăgiți de partidele tradiționale.
Factori decisivi și calcule politice
Lunile care urmează vor fi esențiale pentru a contura „valul emoțional” necesar mobilizării electoratului. În acest context, partidele tradiționale ar putea încerca să îl decredibilizeze pe Nicușor Dan, având în vedere că el devine principala amenințare pentru vechiul sistem politic. Totuși, o eventuală retragere a lui Crin Antonescu ar putea deschide calea unei alianțe între PSD și Nicușor Dan, complicând și mai mult dinamica electorală.
Alegerile prezidențiale din primăvara anului 2025 reprezintă mai mult decât o simplă luptă pentru putere. Ele vor decide direcția fundamentală a țării: continuarea dominației vechii clase politice, răsturnarea sistemului actual sau consolidarea unui proiect reformist prooccidental. Indiferent de rezultat, aceste alegeri vor rămâne în istorie ca un moment crucial pentru viitorul României.
Am sesizat doua greseli: Romania anti-sistem, anti occidentala. Romania anti-sistem, dar nu anti occidentala. Nu e nimeni impotriva occidentului, numai ca vrem sa le fim egali, nu slugile occidentalilor.
Romania reformista, pro occidentala. Ce reformista? Cine si ce vrea sa reformeze? Baliverne.
Oricare ar fi candidatul coaliției nu va avea șanse de câștig, românii vor taxa nemernicia PSD-PNL din ultimele luni, pomenile electorale date din împrumuturi, ordonanța trenuleț, CCR-ul aservit politic, minciunile lui Ciolacu, etc.