Șarpele de apă, o specie protejată de lege în România – FOTO

Șarpele de apă (Natrix tessellata) reprezintă o specie de șarpe neveninos din familia Colubridae, cu o distribuție extinsă în Europa de sud, centrală, Peninsula Balcanică, Asia Mică, Asia centrală, până la Golful Persic și lacul Balhaș.

Acesta este întâlnit, la fel ca șarpele de alun, și în România și Republica Moldova, fiind prezent în întreaga țară, cu excepția Moldovei, și cu o predominanță notabilă în Delta Dunării și în complexul Razelm.

Stirile PROTV

Sute de străini veniți la muncă în România, urcați în avion și trimiși înapoi acasă. Au fost interziși până la 5 ani în UE

RomaniaTV

Lovituri în lanţ, au găsit reţeta răzbunării! Chefii au câştigat războiul cu Antena

Caracteristicile șarpelui de apă

Spre deosebire de șarpele de casă, șarpele de apă – la fel cum îi este și denumirea- se regăsește deosebi în zonele cu râuri. Cu o lungime de peste 1 metru, șarpele de apă se caracterizează prin trup zvelt, cap lung și îngust. Spatele prezintă o nuanță galben-cenușie, cu un desen închis compus din cinci șiruri de pete pătrate, asemănătoare unui tablou de șah. Uneori, în zona gâtului, se distinge o pată în formă de V, iar pe laturile capului lipsește prezența petelor deschise. Abdomenul are o colorație alb-gălbuie sau roșu-portocalie, cu pete negre alternante.

Adaptat mediului acvatic, șarpele de apă petrece mai mult timp în apă decât șarpele de casă, adâncindu-se puțin în apropierea malului. Această specie a fost observată până la altitudini de 1000 de metri și are obiceiul de a vâna prada sub apă.

Dieta sa include broaște, mormoloci, tritoni și pești precum guvizi și păstrăvi. În ceea ce privește reproducerea, femela depune ouăle albe, lungi, în număr de 5-25, în lunile iunie-iulie. Acestea sunt lipite unele de altele și îngropate la o adâncime mică în sol, cum ar fi în substrat afânat, frunze, detritus, sub mușchi sau paie putrede.

Alte specii de șerpi neveninoase

Despărțiți adesea de oameni prin huliganisme, riscuri de accidente rutiere, intervenții nefericite ale ciobanilor, colectarea în scopuri deținători de reptile sau chiar incluși în structurile caselor prin construcții, șerpii din România au dezvoltat o reputație nedreaptă în comparație cu diversitatea și fascinația lor pentru iubitorii de natură și biodiversitate. Șarpele lui Esculap, denumit și șarpele păsăresc, se evidențiază ca o specie arboricolă de talie mare, specializată în vânarea păsărilor.

Dieta sa include nu doar ouă, ci și șopârle și mamifere mici precum rozătoare și lilieci. Coada sa alungită și subțire îl face ușor de identificat în comparație cu alte specii de șerpi cu nuanțe închise, unde confuziile pot apărea.

Răspândit în întregul arc carpatic și în alte păduri din vestul sau sudul țării, inclusiv în Dobrogea, șarpele lui Esculap este neveninos și utilizează tehnica de tanatoză, simulând moartea pentru a se proteja împotriva prădătorilor, la fel ca și speciile de natrix.

Abilitatea sa de cățărare îl aduce, uneori, și în arbori și arbuști în căutarea prăzii. Cu o lungime care poate atinge 2 metri, excepțional chiar mai mult, acest șarpe depinde în mare măsură de habitatul său preferat, adică zonele împădurite.