Venirea iernii și apropierea Sărbătorilor ne fac inevitabil să ne gândim la toate preparatele tradiționale care se fac în această perioadă. De pe lista acestor bunătăți din sezonul rece nu are cum să lipsească slănina afumată, așa cum obișnuia să facă bunica.
Fie că o mâncați tradițional, la mic dejun cu pâine proaspătă de-abia scoasă din cuptor și cu o ceapă roșie frecată cu sare, fie că o folosiți în alte mâncăruri, slănina afumată cea mai bună era cea făcută de bunica. Iar pentru a o păstra cât mai mult, bunica obișnuia să pună slănina afumată în saramură.
Pentru ca slănină să fie păstrată perfect și să fi numai bună de mâncat, foarte importantă este saramura pe care o faceți pentru asta. Iar, bunica avea câteva secrete pe care le respecta cu sfințenie în fiecare iarnă când prepara slănina afumată.
Conservarea slăninii afumate în saramură este o rețetă simplă, ușor de făcut de către orice gospodină și care permite ca slănina afumată să fie consumată oricând în timpul anului.
Saramură pentru slănină afumată: Cum făcea bunica saramură
După ce făcea slănina afumată, pentru a o păstra la fel de bună și gustoasă timp de câteva luni, bunica obișnuia să o pună la saramură.
Pentru a prepara saramura în care punea slănina afumată, bunica folosea la o cantitate de aproximativ 1,5 de slănină afumată, 10 căței de usturoi, 1 litru de apă, 8 linguri de sare neiodată, 3-4 foi de dafin, 4-5 boabe de piper negru și 4-5 boabe de ienibahar.
Pentru început, bunica punea într-o cratiță apa în care adăuga sarea, foile de dafin, boabele de piper negru și ienibahar. După ce amesteca bine toate ingredientele, fierbea saramura timp de 3-4 minute din momentul în care compoziția dădea în clocot, până ce sarea se dizolvă complet.
Când era gata, bunica dădea cratița de pe foc și o lăsa la răcit.
Cum se pune slănina afumată în saramură
Bunica spăla puțin slănina, având grijă să curățe șoriciul de pe suprafață. Pe urmă, o tăia în bucăți, în așa fel încât să încapă mai ușor într-un borcan și să se poată săra bine.
Pe urmă, tăia usturoiul în feliuțe subțiri, pe care îi punea pentru început în borcan. Pe urmă, adăuga bucățile de slănină și avea grijă să le așeze cu șoriciul în jos. După ce punea fiecare strat de slănină, bunica avea grijă să adaugă câteva feliuțe de usturoi, pentru ca aroma să ajungă peste tot.
După ce se umplea borcanul, bunica turna saramura răcită în borcan, până când întreaga cantitate de carne era acoperită cu lichid.
Pe urmă, adăuga foile de dafin, boabele de piper negru și ienibahar din saramură în borcan. La final, bunica acoperea borcanul cu un capac și lăsa slănina la sărat timp de 2 zile la temperatura camerei. Pe urmă, pentru două zile lăsa borcanul la frigider.
La câteva zile, bunica scotea slănina din saramură și o usca cu ajutorul unor prosoape de hârtie. Pe urmă, învelea fiecare bucată de slănină în hârtie și o păstra la congelator.
Bunica avea grijă ca atunci când voia să pună pe masă această delicatesă culinară să o scoată cu câteva ore bune înainte de la congelator și să o lase la dezghețat în frigider.
Dacă apreciați această rețetă, puteți încerca și rețeta de slănina fiartă în zeamă de varză sau rețeta pentru cea mai gustoasă slănină, ca la bunica.