Grupul de Comunicare Strategică condus de Andi Manciu, consilierul neșcolit al lui Florin Cîțu, un grup a cărui indentitate a fost ascunsă cu strășnicie de autorități în mod ilegitim, invocându-se secretul de stat, este alcătuit din 19 persoane, dintre care 12 fac parte din instituții militarizate ale statului. Băieți și fete cu ochi albaștri, livrați de Ministerul de Interne, de Armată, de STS și de Ministerul de Externe. Niciunul dintre ei – lista o puteți vedea AICI – nu este vreun comunicator cât de cât cunoscut. Niciunul nu s-a remarcat printr-un minimum de calități în activitatea de purtător de cuvânt, dacă a avut vreo asemenea activitate, în instituția din care provine. Dar toți împreună au alcătuit acea echipă care a bulversat întreaga societate românească, mitraliind-o literalmente cu informații contradictorii, care au sfârșit prin a crea starea de neîncredere în autorități cu care ne confruntăm.
Un alt grup, încă și mai important, cunoscut sub numele de „grupul Arafat”, sub titulatura oficială de Grupul de Suport Tehnico-Științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase, are o componență extrem de stranie. Așa că voi insista, furnizându-vă câteva detalii. Nu înainte însă de a preciza că acesta este nucleul atât de mult invocat de toți politicienii, de toate autoritățile statului, atunci când pretind că o serie întreagă de măsuri apreciate de cetățeni drept aberante sunt rezultatul unor concluzii și soluții formulate cu maximă rigoare șttințifică de către specialiști. Componența nominală a acestui grup o regăsiți AICI.
Eu mă mărginesc să vă informez, fără a mai recurge la nominalizari, asupra calităților acestor personaje, care au compus practic, cel puțin legat de pandemie și de toate măsurile sanitare, guvernul paralel al României. Singura persoană cunoscută opiniei publice din „grupul Arafat” este Andreea Moldovan, care ocupa și poate mai ocupă poziția numărul doi din piramidă, după ce a fost eliminată de Florin Cîțu din funcția de secretar de stat la Sănătate. Care sunt deci marii specialiști ai „grupului Arafat”? Un director de cabinet din Ministerul Sănătății. Un simplu director din Ministerul Sănătății. Un director al Direcției de Sănătate Publică. Un general din Ministerul Afacerilor Externe. Un chestor de poliție. Un general-maior de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Două cadre SPP. Un general de brigadă de la STS. Secretarul general al Ministerului Educației. Trei directori și un secretar de stat de la Ministerul Transporturilor. Un chestor, inspector general al Poliției de Frontieră. Un chestor principal de poliție. Directorul de siguranță de la Compania Națională Aeroporturi București. În ceea ce privește atât de mult invocații specialiști în domeniul combaterii coronavirusului, avem doar doi medici de la Departamentul pentru Situații de Urgență, despre care nimeni nu a auzit cum că ar fi specialiști, fie ei și de rang inferior, în epidemiologie. Și cu asta, basta. Și acest centru de putere, numit generic „grupul Arafat”, este până la urmă tot o reflecție a instituțiilor de forță ale României.
Nu este deloc de mirare în aceste condiții că românii au fost mitraliați literalmente cu o serie de măsuri aberante, greu de înțeles, greu de acceptat, deoseori contradictorii , deseori imposibil de implementat și, de foarte multe ori, nu numai ineficiente, ci și costisitoare și contraproductive. Atât Guvernul Orban 2 și jumătate, cât și Guvernul Cîțu, ca să nu mai vorbim de președintele Klaus Iohannis s-au ascuns cu lașitate și cu iresponsabilitate în spatele acestor două grupuri parastatale, motivând de fiecare dată când s-au aflat la strâmtoare cum că nu au încotro și trebuie să le dea prioritate experților din domeniu. Așadar aceștia au fost și sunt „experții”. Și în partea cealaltă, oamenii politici, aleși de cetățeni sau numiți de cei aleși, care și-au delegat atribuțiile, delegându-și astfel și responsabilitățile, dar continuând să se bucure din plin de avantajele puterii.