Românul care a devenit regizor de lumini, după ce a fost jignit de o profesoară. Acesta lucrează la cel mai renumit centru de artă din India

George Panait a plecat din România după primele Mineriade. Făcuse WC-uri la Cesarom, apoi a făcut foamea la Londra. Dar după ce și-a descoperit vocația, a ajuns unul dintre cei mai căutați creatori de lumină de scenă din lume. Într-un dialog cu jurnalistul Eugen Istodor, el povestește cum a învins „profeția” dirigintei și cum a câștigat o medalie la Jocurile Olimpice pentru munca lui la eveniment.George știe să mânuiască luminile de scenă. Să creeze iluzii. Chiar a luptat la Revoluție. Minerii îl aveau pe lista lor pentru decapitare. Într-un an, din mașinist la Teatrul de Comedie a devenit mânuitor de lumini și iluzii la Covent Garden, la Londra.

În prezent e Director Tehnic al celui mai mare centru cultural din India, Centrul Cultural Nita Mukesh Ambani.

„Lumina nu e «de capul ei». Ea se bazează pe felul în care o văd eu. Pe felul în care o  înțeleg. Ea creeză, accentuează emoția. Luminile nu sunt doar niște apăsări pe butoane”, explică George Panait.

Medalia de la Jocurile Olimpice și luminile puse pe Papă 

– Ați pus luminile la Olimpiada de la Atena. 
– Am pus luminile în studioul canadian de la Olimpiadă, mai precis. La sfârșitul Olimpiadei, spre surprinderea mea, am primit o scrisoare de la Comitetul Olimpic care mi-a dat o medalie olimpică.

– Ați făcut regia de lumini pentru Papa de Roma, în 2002, în Toronto. 
– Am fost invitat să fac regia de lumini pentru discursul lui. Am întrebat: „Ce buget am?”. Mi-au spus oamenii Papei: „E Papa de la Roma, cum să avem o asemenea discuție?”. Evenimentul avea loc în timpul zilei și a trebuit să pun un tun de lumini, trebuia să concureze cu lumina naturală. Mi-au spus când au văzut previzualizarea: „Îl arzi pe Papa?”. Da’ de unde? Eu am concurat cu soarele.

– Ați făcut Opera Boema în 4-5 feluri diferite, doar din lumini.
– Da. Aceeași piesă ca acțiune, am văzut-o diferit. La festivalul de la Bermuda eram într-o stare sufletească bună. Am avut o cazare frumoasă, o primire superbă. Și am pus multă lumină aici. Era o punere în scenă în stilul anilor 1960-70, o interpretare a tragediei, dar pe tema consumului de droguri.

În Franța am pus tot Boema. Se juca în mijlocul sălii. Aveam posibilități reduse din punct de vedere tehnic. Am creat sentimentul de frig, de iarnă. Festivalul era în august și unii spectatori chiar au simțit frigul. Am creat oaze de albastru ca să creez răceală.

Zgârie-norii din Singapore, în culorile steagului românesc

– De Revelion s-a văzut tricolorul în Singapore.
– Da, sunt mândru de asta. De Revelion am colorat zgârie-norii din Singapore în culorile steagului românesc. La ora zero.

– Când ați plecat din România?
– După Mineriada din 1990. Fusesem la baricada de la Universitate. Mi-au înroșit spinarea cu bastoanele în noaptea de 21 decembrie. Mama a descoperit când am ajuns dimineața acasă și mi-a zis: „Doamne ajută! N-ai murit!”. Am fost printre primii la CC pe 22 decembrie 1989. Împreună cu cei ce vom fi Asociația 21 decembrie.

Eu eram mașinist la Teatrul de Comedie. În iunie am plecat într-un turneu cu Teatrul la Chișinău și n-am fost aici de mineriadă. Colegii de la Asociație mi-au spus: „George erai pe lista lor, să-ți taie capul!” M-am întrebat atunci asta e libertatea? Și am plecat la Londra.

„M-am angajat la Cesarom, făceam WC-uri”

– Așa, ca mașinist la Comedie?
– Da, m-am gândit că pot valorifica pasiunea mea pentru muzică și am zis că fac o carieră ca tehnician de sunet. Am făcut cursuri la Londra. Profesorul de la Sunet mi-a văzut niște fotografii. Îți dai seama făcute atunci cu aparatura din România. Și mi-a zis: „George tu înțelegi Lumina! Du-te la tehnicienii de Lumină. Aici la sunet nu ai decât să lucrezi la concertele altora. Alții fac muzica, tu doar o reglezi din butoane. În Lumină tu ești creator”. Și m-am mutat la lumină.

– Totuși, de ce fotografie în România aceea?

– Era forma mea de supraviețuire. Pentru mulți, comunismul lui Ceaușescu te obliga să te orientezi clar. Era simplu. Faci școala, faci facultatea, ai o meserie. Eu eram într-o derută. Diriginta îmi spunea: „George! Tu o să ajungi la pușcărie!” Eram neastîmpărat cum se spunea atunci. Eram derutat.

M-am angajat la Cesarom, făceam WC-uri. Mai bine zis dădeam rebuturi. La salariu îmi rețineau 80 la sută din bani că dădeam WC-uri insuficient „coapte”. Apoi, am făcut figurație pentru filme. Am făcut figurație în Coana Chirița.

Uite, țin minte când m-am decis ce fac în viață: creez iluzii! Era în Coana Chirița momentul în care actorii mergeau într-o caleașcă. Caleașca însă era oprită și iluzia mersului era realizată de câțiva tehnicieni care mișcau caleașca. Mi-a plăcut momentul acela uluitor. Cum se crea iluzia mișcări

Iluziile create de tehnicieni în „Cucoana Chirița” l-au hotărât pe George Panait să intre în teatru

Serile, mergeam la discotecă la Teatrul Național. La poartă era Piedone, un tip pe care-l știam, era paznic. Și i-am spus: bagă-mă ucenic la mașiniști. Și Piedone asta a făcut. Am devenit mașinist, m-am mutat la Teatrul de Comedie și făceam fotografie. Așa trăiam. Ceaușescu nu mă lăsa să plec din România, nici până la bulgari, pentru că tatăl meu nu era membru de partid.

– Primul job în Londra: direct Covent Garden. 
– După școala de tehnicieni, am ajuns la Covent Garden, de probă. Eu le-am spus: „Eu știu cum merg lucrurile, vă propun să lucrez 10 săptămâni, 15h/zi 6 zile fără niciun ban”.

Am făcut foamea. Mânca doar soția mea care era gravidă. Eu trăiam cu o pungă de cartofi prăjiți. Ce am făcut? Aveau un computer și am realizat un program de previzualizare a luminilor. Era unic în vremea aceea, pe computer. Unii dintre angajați nu știau nici să deschidă un computer. Am fost la Covent Garden până la renovare. Am fost chemat imediat în momentul în care totul a devenit ultramodern.

– Între timp ați fost în Canada.
– Am lucrat în studiourile de televiziune. Am învățat altceva. Am învățat animație și le-am dezvoltat în tehnicile de previzionare. Am obținut o mențiune de onoare, o distincție a profesioniștilor. A urmat Dubai Opera, experiențele nemaipomenite din Riyadh, Arabia Saudită și acum în Mumbai, în cel mai mare Teatru din India.

„M-a lovit mereu vorba asta: «Tu ești român! Nu ești bun de nimic»”

– Cum e să fii român în lumea largă?Ț- Mie mi-a plăcut să călătoresc. Ceaușescu mi-a interzis și toată viața am călătorit cu lumina. Dar, cum să spun, călătoritul e una. Trăitul ca profesionist e alta. M-a lovit mereu vorba asta: „Tu ești român! Nu ești bun de nimic”. N-am căutat gloria, n-am căutat bogăția.

Uite, azi în fața teatrului de aici din Mumbai era o familie. N-are unde locui, îi cunosc pe toți. Dacă au un castron de orez. Și în dimineața asta dansau. Am stat așa un timp și m-am uitat la ei cum dansau, cum erau fericiți.

Cariera lui George Panait

Cu o carieră de 38 de ani în întreaga lume, George este cunoscut și respectat în cercurile internaționale de centre de divertisment pentru abilitățile sale și pentru viziunea sa inovatoare în utilizarea tehnologiei de pre-vizualizare în centre de divertisment, scrie despre el RePatriot, o organizație pentru românii din diaspora care întocmește anual „Top 100 români de pretutindeni”, care l-a premiat recent.

Panait și-a început cariera în 1986, în departamentul tehnic de la Teatrul de Comedie din București. După ce s-a mutat la Londra în 1990, s-a alăturat Operei Regale din Covent Garden, unde a lucrat timp de 5 ani dezvolting primul program de desen tehnic pentru departamentul de lumini.

În 1995, George s-a mutat în Canada pentru a se alătura Corporației Canadiene de Radiodifuziune, unde a dezvoltat primul studio TV virtual pentru scopuri de pre-vizualizare

Apoi, George s-a alăturat din nou Operei Regale din Covent Garden ca Șef al Pre-Vizualizării, pentru a dezvolta prima Operă Virtuală.

În timp ce lucra la Londra, a fost invitat să contribuie la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, pentru care a fost premiat cu o medalie de aur olimpică și un Certificat de Merit pentru contribuția sa tehnică la succesul olimpiadei.

În această perioadă, George a fost invitat să lucreze ca regizor de lumini de nume și proiecte prestigioase din industria de divertisment, precum Turneul European a lui Roger Waters, recitalurile lui Jose Carreras în Londra, Festivalul de Operă din Bermuda, Festivalul de opera Les Azuriales în Cap Ferrat, Franța, turneele internaționale ale prestigioasei Operei A-La Carte și multe altele.

După 10 ani la Londra, George s-a alăturat la Esplanade, Theatre-on-the-Bay din Singapore ca Director Tehnic. Aici a regizat timp de șase ani spectacolul grandios de lumini și artificii pentru celebrarea Anului Nou in Singapore Bay.

În 2015, devine directorul tehnic al noii Opere din Dubai, iar după trei ani revine la Opera Regală din Covent Garden pentru a supraveghea redezvoltarea infrastructurii tehnice. Au urmat în 2019 Qiddiya din Riad și Opera din Jeddah (Arabia Saudită).

În prezent lucrează la cel mai mare centru cultural din India, Centrul Cultural Nita Mukesh Ambani, ca director tehnic.