La aproape un secol de la naștere și mai bine de trei decenii de la trecerea ei în neființă, Simona Cassian rămâne în inimile românilor ca una dintre cele mai elegante, talentate și emblematice figuri ale muzicii românești. Numele ei înseamnă mai mult decât o voce: înseamnă stil, farmec, demnitate și puterea de a străluci într-o perioadă tulbure din istoria țării.
Născută pe 20 august 1925, Simona Cassian a fost considerată una dintre cele mai frumoase și îndrăgite cântărețe ale Bucureștiului postbelic. A fost, fără exagerare, diva scenei de revistă din anii ’50 – o artistă completă, cu o prezență magnetică, o voce caldă și un rafinament rar întâlnit.
Strălucirea unei epoci prin ochii unei femei excepționale, Simona Cassian
Simona nu era doar o cântăreață – era un fenomen. Pe scenele Teatrului de Revistă, unde spectacolele erau un refugiu pentru un popor apăsat de greutăți și lipsuri, ea aducea un strop de vis, de culoare și speranță. Oamenii veneau la spectacole nu doar să o asculte, ci și să o vadă – să admire ținutele impecabile, grația mișcărilor, farmecul natural care o făcea să pară desprinsă dintr-un film alb-negru de la Hollywood.
Presa vremii o lăuda constant, iar publicul o adora. Avea acel „ceva” care nu se învață și nu se imită. Era autentică, delicată, dar și puternică – un echilibru care a transformat-o într-un simbol feminin al anilor ’50.
În spatele aplauzelor și luminilor, Simona Cassian ducea o viață plină de provocări. Într-un context politic din ce în ce mai restrictiv, familia sa a ales să emigreze. Ea a rămas în țară, singură, alegând să își continue drumul prin muzică. Cântatul nu a fost doar vocația ei, ci și salvarea – o modalitate de a rezista și de a merge mai departe.
În acei ani grei l-a cunoscut și pe compozitorul George Grigoriu, cel care i-a devenit nu doar partener artistic, ci și iubirea vieții. Împreună au format un cuplu admirat și respectat, o poveste discretă, dar puternică, trăită departe de ochii curioșilor, în spatele cortinei.
De la glorie la liniște – alegerea unei inimi de mamă
În 1959, cariera Simonei atinsese apogeul. Urca pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” alături de marile nume ale vremii. Cu toate acestea, la scurt timp a ales să se retragă treptat din lumina reflectoarelor, preferând să se dedice familiei.
Alături de George Grigoriu, a avut trei copii – Patricia, Andreea și Cezar – și a ales să-și canalizeze toată energia în viața de mamă și soție. Nu a renunțat niciodată complet la muzică, dar a făcut un pas înapoi cu grație, refuzând să îmbătrânească în ochii publicului. A preferat să rămână în memoria tuturor așa cum era în anii săi de glorie: elegantă, rafinată, aproape ireală.
Simona Cassian s-a stins în 1991, în urma unui infarct, în brațele soțului său. A plecat discret, așa cum a trăit după ce a părăsit scena, dar amintirea ei a rămas vie. Moștenirea ei artistică a fost dusă mai departe de fiica sa, Andreea, care a devenit o textieră apreciată în anii ’80 și ’90, semnând versuri pentru unii dintre cei mai mari artiști ai vremii.
Astăzi, când privim înapoi, realizăm că Simona Cassian nu a fost doar o artistă. A fost o stare de spirit, o icoană a unei generații, o voce care a adus alinare, speranță și frumusețe într-un timp în care totul părea cenușiu. România a pierdut-o poate prea devreme, dar a câștigat o legendă. Iar legendele, știm cu toții, nu mor niciodată.