Schimbările climatice ar fi putut juca un rol important în transmiterea la om a noului tip de coronavirus care provoacă maladia COVID-19, arată un studiu recent.
Liliecii au o abilitate notorie de a trăi cu viruși care distrug alte animale. În timp ce sistemul lor imunitar puternic a fost o binecuvântare pentru ei – permițând acestor mamifere aeriene să prospere în întreaga lume – este un blestem pentru ceilalți, deoarece poartă acești viruși cu ei oriunde merg.
Rolul pe care l-ar fi avut schimbările climatice în apariţia COVID-19
Acum, un nou studiu a constatat că, pe măsură ce clima s-a încălzit în ultimul secol, creșterea luminii solare, a dioxidului de carbon și a modificărilor precipitațiilor au transformat tufișurile tropicale din sudul Chinei în savane și păduri – habitatul principal pentru lilieci. Și peste 40 de specii noi de lilieci s-au mutat aici.
„Înțelegerea modului în care s-a modificat distribuția globală a speciilor de lilieci ca urmare a schimbărilor climatice poate fi un pas important în reconstituirea originii focarului COVID-19”, a spus zoologul Robert Beyer de la Universitatea Cambridge.
Pentru a investiga acest lucru, Beyer și colegii săi au folosit date despre vegetația lumii, temperatura, precipitațiile, acoperirea norilor și cerințele de vegetație ale speciilor de lilieci din lume pentru a construi o hartă a distribuției lor la începutul anilor 1900. Apoi au comparat acest lucru cu distribuțiile actuale de specii.
„Pe măsură ce schimbările climatice au modificat habitatele, speciile au părăsit unele zone și s-au mutat în altele – ducându-și virusii cu ele. Acest lucru nu numai că a modificat regiunile în care sunt prezenți viruși, dar, cel mai probabil, a permis noi interacțiuni între animale și viruși, determinând transmiterea sau evoluția virusurilor mai dăunătoare”, a explicat Beyer.
Trei din patru boli infecțioase emergente la oameni sunt boli zoonotice – provin de la animale. Și coronavirusurile alcătuiesc peste o treime din toți virusii liliecici secvențați. Cele 40 de specii de lilieci migranți relativ recente în provincia Yunnan din China transportă peste 100 de tipuri de coronavirusuri. Dovezile genetice sugerează că strămoșul SARS-CoV-2 provine din aceeași regiune.
Majoritatea acestor coronavirusuri nu ne pot infecta. Dar neîncetata interventie a oamenilor in habitate naturale rămase, prin procese, cum ar fi defrișările, care determină și schimbările climatice, crește interacțiunile noastre între aceste animale și, prin urmare, șansele noastre de a întâlni virusurile lor. Habitatele degradate stresează și slăbesc sistemul imunitar al animalelor din interiorul acestora, oferind mai multe șanse ca virușii să se mute în ceva care poate sări peste barierele speciilor.
„Dintre speciile de animale sălbatice amenințate, cele cu reduceri ale populației din cauza exploatării și pierderii habitatului au împărțit mai mulți viruși cu oamenii”, a constatat un studiu anul trecut.
Nu cunoaștem încă originea exactă a SARS-CoV-2
Beyer și echipa avertizează că nu cunoaștem încă originea exactă a SARS-CoV-2, astfel încât inferențele lor nu sunt încă concludente și sunt necesare studii suplimentare bazate pe diferite vegetații și care utilizează modele diferite pentru a confirma constatările lor. Alte variabile care pot avea impact asupra distribuției liliecilor, cum ar fi speciile invazive și poluarea, trebuie, de asemenea, să fie investigate.
Și, deși corelația nu este egală cu cauzalitatea, un număr tot mai mare de cercetări sugerează că schimbările climatice sunt un factor determinant al agenților patogeni care infectează noi gazde. Avem chiar exemple în care schimbările climatice globale istorice au fost asociate cu perturbări ale mediului care au dus la apariția bolilor infecțioase.
„Faptul că schimbările climatice pot accelera transmiterea agenților patogeni ai faunei sălbatice ar trebui să fie un apel de trezire urgent pentru a reduce emisiile globale”, a declarat biogeograful Camilo Mora de la Universitatea din Hawai’i, Manoa.
Pentru a reduce aceste riscuri, Beyer și colegii săi recomandă cu tărie introducerea de măsuri pentru limitarea interacțiunilor dintre oameni și animale sălbatice, inclusiv impunerea unor reglementări puternice privind vânătoarea și comerțul faunei sălbatice, descurajarea obiceiurilor dietetice și medicinale dependente de viața sălbatică și stabilirea unor standarde stricte de bunăstare a animalelor în ferme, piețe și transporturi. Pentru a face acest lucru, trebuie să luăm în considerare nevoile socio-economice care conduc aceste practici.
De asemenea, este crucial să protejăm habitatele naturale pentru a menține speciile sănătoase, o măsură care poate contribui, de asemenea, la atenuarea schimbărilor climatice.