În Evul Mediu, regii Angliei erau considerați reprezentanți ai divinității pe pământ, iar puterea lor era văzută ca fiind divină. Un ritual bizar, denumit „atingerea regală”, a fost practicat timp de secole, în care monarhii pretindeau că pot vindeca o boală numită „scrofula” prin simpla atingere a bolnavilor. Această practică a fost folosită pentru a întări autoritatea regală și a sublinia legătura specială dintre monarh și divinitate.
„Atingerea regală” – vindecare divină sau manipulare
„Atingerea regală” era un ritual în care regii și reginele Angliei pretindeau că pot vindeca scrofula – o formă de tuberculoză care provoca umflături purulente pe gât – prin simpla atingere a bolnavilor. Această practică a fost introdusă în Anglia de regele Eduard Confesorul în secolul al XI-lea și a fost continuată de monarhii Tudor și Stuart. În timpul domniei regelui Charles II, între 1660 și 1682, se estimează că au fost atinse peste 90.000 de persoane în cadrul acestui ritual.
Scrofula era o boală comună în rândul țăranilor din Anglia medievală, cauzată de consumul de lapte nepasteurizat și de carențe nutrițional. Aceasta se manifesta prin umflături dureroase pe gât, care adesea se vindecau de la sine odată cu îmbunătățirea dietei și a igiene. Cu toate acestea, regii englezi au folosit această boală ca un simbol al puterii lor divine, pretinzând că pot vindeca scrofula prin atingerea lor.
După ce bolnavii primeau „atingerea regală”, aceștia erau înzestrați cu o monedă specială, cunoscută sub numele de „Ange”. Această monedă de aur, cu imaginea Arhanghelului Mihail înfruntând un dragon, era considerată un talisman cu puteri vindecătoare. Se credea că purtarea acestei monede ar proteja de boli și ar aduce noroc.
Tratament sau iluzie?
Deși „atingerea regală” era considerată o practică miraculoasă, din punct de vedere medical, scrofula se vindeca adesea de la sine, fără tratament. Astfel, eficiența ritualului regal poate fi explicată prin remisiunea naturală a bolii, mai degrabă decât prin puteri supranatural. Totuși, această practică a avut un impact semnificativ asupra imaginii și autorității monarhilor englezi.
„Atingerea regală” a lăsat o amprentă în cultura populară, fiind menționată în opere literare precum „Macbeth” de William Shakespae. Această practică a fost abandonată în secolul al XVIII-lea, dar rămâne un exemplu fascinant de cum mitologia regală a fost folosită pentru a consolida puterea monarhilor în fața supușilor.