Revolutia industriala s-a declansat la sfarsitul secolului al XVIII-lea si in primele decenii ale secolului al XIX-lea mai intai in Anglia, care a reusit sa se mentina ca prima putere industriala a lumii pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. In Franta, revolutia industriala a evoluat lent, inceputurile ei datand din jurul anilor 1830. Cererea scazuta de produse industriale in conditiile unei populatii predominant agrare a facut ca adevarata era industriala sa inceapa abia in 1890. Industrializarea Germaniei a fost marcata de faramitarea sa politica, conditiile favorabile declansarii revolutiei in acest domeniu fiind create prin anii 1840-1850. Dezvoltarea industriala a SUA a debutat la mijlocul secolului al XIX-lea prin aplicarea unei multitudini de inventii si inovatii. Sosirea masiva de emigranti dupa 1865 a antrenat o puternica dezvoltare a economiei americane si astfel in jurul anului 1900 SUA au devenit prima tara industriala din lume. Descoperirile din domeniul stiintific au impulsionat aparitia unor tehnici si inventii moderne:
1698 Denis Pepin a inventat cazanul cu aburi sub presiune.
1712 Thomas Newcomen a construit un motor cu aburi prevazut cu piston si cilindru, insa abia in anul 1784 cand James Watt inventeaza motorul cu aburi perfectionat se considera ca a inceput revolutia industriala.
Aceasta s-a manifestat cu precadere in domeniul textil, la inceput. Astfel John Kay inventeaza suveica zburatoare care permitea realizarea de tesaturi mult mai late decat pana la acel moment. Apoi la 1765 James Hargreaves inventeaza masina de tors si la 1789 Edmund Cartwright razboiul de tesut. In acest moment Anglia primeste numele de „atelierul lumii”.
Importante descoperiri se fac si in alte domenii, precum in metalurgie : Abraham Darby inventeaza fonta pe baza de cocs, Wilkinson laminarea otelului.
Vezi si Revolutia Tinerilor Turci
Aceste progrese au impulsionat fenomenul de „revolutie industriala”.
Revolutia industriala a fost un proces tehnic complex prin care munca manuala a fost inlocuita cu masinismul. In acest proces mecanizat muncitorului ii revine rolul de supraveghere, reglare si alimentare a masinii si control al calitatii. Revolutia industriala a avut ca efect cresterea productiei, dezvoltarea oraselor si a stiintei.
Vezi si Revolutia din Octombrie – Marea Revolutie Socialista
Primul domeniu in care a fost utilizata masina cu abur a fost industria textila.
Impactul social al revolutiei industriale a marcat dezvoltarea diviziunii sociale a muncii, au aparut noi ramuri de productie, noi centre industriale, s-au impus relatiile economice capitaliste in fata celor feudale. De asemenea, apare clasa mijlocie, categorie ce beneficia de castiguri financiare rezonabile si care avea un comportament atent fata de elitele burgheze sau aristocratice. Se observa o mare schimbare in vestimentatie si in investitiile pentru locuintele aspectuoase si confortabile. Dintre toate clasele sociale se afirma burghezia, cea care este o clasa de baza a societatii capitaliste.
Impactul tehnic a provocat o puternica impulsionare in domeniul inventiilor, apar fabrici, uzine, iar munca manuala se inlocuieste cu cea mecanizata. O importanta inventie a fost facuta in anul 1760, cand James Watt a inventat motorul cu aburi, care a inceput sa fie utilizat in diferite ramuri ale industriei. In anul 1829 inventatorul si inginerul englez George Stephenson inaugureaza locomotiva „Racheta”, care este considerata prima locomotiva rentabila.
A doua revolutie industriala a avut loc la sfarsitul secolului al XIX-lea datorita descoperirii de noi surse de energie, fapt ce a permis dezvoltarea unor ramuri industriale precum industria electrotehnica, chimica, a automobilelor etc.
In spatiul romanesc revolutia industriala s-a desfasurat mult mai tarziu decat in Anglia, Franta, Germania si SUA, incepand abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, dupa Unirea Principatelor din 1859, datorita reformelor lui Alexandru Ioan Cuza si ale guvernului Bratianu ceea ce a pus bazele industriei capitaliste in Romania prin dezvoltarea ramurilor industriei: minerit, metalurgie, transport si constructii de masini.
Bazat pe pozitia de lider in cercetarea chimica in universitati si laboratoare industriale, Germania a devenit dominanta in industria chimica din lume in secolul al XIX-lea. La inceput productia de coloranti pe baza de anilina a fost de importanta criticǎ.
Dezbinarea politica din Germania — cu cele peste treizeci de state — si conservatorismul ei omniprezent a facut dificilǎ construirea de cai ferate in anii 1830. Totusi, in anii 1840, tronsoane de cai ferate legau marile orase; fiecare stat German a fost responsabil pentru liniile din interiorul propriilor sale frontiere. Lipsiti de o baza tehnologica la inceput, germanii au importat technologia si utilajele din Marea Britanie, dar au deprins rapid abilitatile necesare pentru a opera si extinde caile ferate. In multe orase, institutiile feroviare au fost centre tehnologice de initiere si formare, astfel incat in anii 1850 Germania a devenit capabila sa-si satisfacǎ cerintele interne de constructie de cale ferata, iar caile ferate au reprezentat un impuls major pentru cresterea noii industrii siderurgice. Unii observatori au constatat ca si dupǎ 1890 ingineria germanǎ era inferioarǎ celei din Marea Britanie. Unificarea Germaniei in 1870 a dus la consolidarea si nationalizarea companiilor feroviare si a promovat in continuare cresterea lor rapida. Spre deosebire de Franta, scopul principal a fost sprijinirea industrializǎrii si de aceea multe linii au brǎzdat Ruhrul si alte regiuni industriale si au creat legǎturi bune pentru porturile importante precum Hamburg si Bremen. La 1880 Germania avea 9.400 de locomotive transportand 43.000 de pasageri si 30.000 de tone de marfa si a intrecut Franta.