Deși toată lumea îi mănâncă, puțină lumea știe care este rețeta originală de mici, veche de 100 de ani. Mititeii sunt unul dintre preparatele pentru care țara noastră este celebră, fiind una dintre plăcerile nevinovate ale românilor.
Rețeta originală de mici are deja o istorie de 100 de ani, dar cu începuturi neclare. Unii spun că mititeii ar fi apărut accidental, când proprietarul restaurantului bucureștean „La Iordache” ar fi rămas fără mațe de oaie pentru cârnați și a pus carnea direct pe grătar. Alții spun că românii au „împrumutat” rețeta de mici din Serbia.
Rețeta originală de mici, veche de 100 de ani
Rețeta originală de mici nu seamănă aproape deloc cu cea de astăzi, după cum arată o scrisoare a unui bucătar al restaurantului bucureștean Carul cu Bere, din iunie 1920.
Inițial, mititeii se făceau din carne de vită și erau mai aromați și cu un gust foarte puternic. Astfel, pentru prepararea micilor se folosea carnea de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea, spune bucătarul în scrisoare.
În cazul în carre carnea era prea slabă, se adăuga seu de vacă sau de oaie, între 100 și 150 de grame pentru fiecare kilogram cântărit de carne. Se fierbea o zeamă din oase de vacă cu măduvă, 500 de grame de oase la fiecare kilogram cu carne, care se lăsa la scăzut bine.
La capitolul condimentat pentru fiecare kilogram de carne se puneau 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt, 12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt, 4 grame de ienibahar pisat mărunt, 2 grame de coriandru pisat mărunt, 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt, 1 gram de anis stelat pisat mărunt, 8 grame de bicarbonat de sodiu, o linguriță de zeamă de lămâie, o lingură de untdelemn și o căpățână de usturoi.
La cantități mai mari de cinci kilograme, pentru fiecare alte cinci kilograme de carne se adaugă o măsură suplimentară din mirodeniile menționate. Carnea este frământată într-un vas corespunzător timp de aproximativ o oră, începând cu adăugarea bicarbonatului de sodiu, care este stins cu zeamă de lămâie.
Jumătate din zeama de oase și toate celelalte condimente, cu excepția usturoiului, sunt adăugate treptat, uniform și în cantități mici, amestecul fiind acoperit și lăsat la congelator pentru o zi și o noapte.
Apoi se scoate și se lasă câteva ceasuri la dezmorțit. Se frământă 30 de minute cu restul de zeamă de oase dezmorțită. Ulterior, se făcea un mujdei din căpățâna de usturoi și se mai frământa amestecul timp de 15 minute.
Cum se frig, de fapt, mititeii
Apoi, mujdeiul de usturoi este stors printr-un tifon, se adaugă sucul obținut și se mai frământă odată amestecul timp de un sfert de oră. Apoi, este pus din nou la congelator până a doua zi.
Cu trei ore înainte de a fi prăjiți și serviți, amestecul este scos din congelator pentr a se încălzi și a se înmuia, după aceste trei ore sau când amestecul a fost pregătit, se formează mititeii, având dimesiuni de aproximativ un deget lungime și două degetele grosime, aceștia fiind unși cu ulei pe toate părțile și la capete și sunt lăsați să stea la zvântat timp de o oră.
Sunt prăjiți pe un grătar fierbinte de lemn sau cărbune, unși din când în când cu mujdei pentru a obține o crustă aurie uniformă. Mititeii sunt întorși de trei ori în timpul prăjirii.
Sunt întorși de trei ori în timpul procesului de prăjire, iar la finalizarea prăjirii, mititeii vor scădea ușor în volum, de unde și denumirea lor, „mici”. Este important ca aceștia să nu fie lăsați să se pătrundă complet pentru a nu pierde sucul și savoarea condimentelor.
Dacă sunt prăjiți la un foc prea mic, mititeii se vor usca și devin seci. Micii făcuți după rețeta veche de 100 de ani sunt serviți alături de chifle proaspete sau felii de franzelă, acompaniați de muștar simplu sau muștar picant, după preferințe.
Cine congela carnea acum 100 de ani?Doar daca era iarna.