Rejudecarea procesului Ceaușescu

După 35 de ani, a fost introdusă în justiție, de către ginerele lui Nicolae Ceaușescu, o acțiune prin care se solicită rejudecarea faimosului proces, la capătul căruia conducătorul României și soția acestuia au fost condamnați la moarte și executați. Are rost un asemenea demers? Va avea ceva de câștigat sau de învățat la capătul acestui proces societatea românească? În definitiv, cu ce ne vom putea alege în urma unui verdict care va confirma sau va infirma dubla sentință capitală.
Procesul din 25 decembrie 1989 de la Târgoviște a fost axat de multe persoane avizate – socotesc că mă număr printre acestea – drept un simulacru juridic. O crimă oribilă, care de ochii lumii a fost inițiată printr-un fel de judecată. Nu a existat cu adevărat o instanță calificată și îndreptățită să ia o asemenea decizie. Rechizitoriul a fost scris în pripă pe genunchi în câteva minute. Apărarea soților Ceaușescu nu a fost cu adevărat o apărare desfășurată prin mijloace juridice, iar decizia asasinării acestora, așa cum s-a aflat ulterior, a fost luată în toaleta de la cabinetul ministrului apărării, de câteva personaje, în frunte cu Ion Iliescu, care fuseseră aduși la putere de sovietici. De o putere străină.

Aceasta este concluzia la care s-a ajuns câțiva ani mai târziu, în 1996, când am organizat, cu sprijinul postului de radio Tinerama și Antenei 7 o rejudecare a acestui proces, la care a participat Curtea Morală a Revoluției, creată de către 54 de organizații din România. Acum, după 35 de ani de la executarea soților Ceaușescu, există iată o tentativă pe care o susțin cu toată convingerea de redeschidere a acestui proces. Vreau să fiu bine înțeles. Am fost un adversar al cuplului Ceaușescu și am riscat mult înainte de decembrie 1989 pentru a-mi afirma convingerile politice. Istoria însă, adevărata istorie, nu poate fi pur și simplu măsurată în funcție de sentimentele unuia sau altuia dintre cei care încearcă să o rescrie. În toți acești ani, scurși din decembrie 1989, au fost scoase la lumină informații, documente, mărturii, care demonstrează indubitabil că în România în decembrie 1989, a avut loc o lovitură de stat orchestrată de la Moscova, cu complicitatea unor agenți ai serviciilor secrete rusești și care, sacrificând cu cinism mii de tineri nevinovați, au pus mâna pe putere. De altfel, așa-zisul „proces al revoluției”, care se desfășoară în baza unei anchete a Parchetului General, care s-a desfășurat în toți acești ani, are la bază un rechizitoriu prin care se constată că în România a avut loc, în decembrie 1989, nu o revoluție, ci o lovitură de stat. Este exact premisa pe care trebuie să o avem în vedere atunci când reanalizăm cu luciditate evenimentele istorice care ne-au marcat viața. Este și punctul de plecare al solicitării făcută în urmă cu câteva zile către justiția română de a se declanșa rejudecarea procesului Ceaușescu în baza tuturor probelor adunate între timp.

Stirile PROTV

Rezultate renumărare voturi. Lasconi și Ciolacu, despărtiți acum de peste 4.000 de voturi. USR acuză nereguli. Date parțiale

RomaniaTV

ULTIMA ORĂ! Cutremur cu magnitudinea 4,9. Anunțul făcut de INFP

Să nu fim înțeleși greșit. Nu despre reabilitarea lui Nicolae Ceaușescu este vorba aici. Dictatura rămâne dictatură indiferent care a fost sfârșitul ei. Și în fața istoriei, Ceaușescu și colaboratorii săi apropiați trebuie să răspundă pentru suferințele cauzate poporului român. În același timp însă, lupta pe care acest grup de comuniști a promovat-o pentru a afirma independența României se cuvine a fi recunoscută ca atare. Iar cine s-a umplut de sânge nevinovat, în scopul de a se cocoța la putere, pe ruinele statului comunist, trebuie să răspundă, dacă nu juridic, cel puțin în fața istoriei, pentru crimele comise.