Războiul intelectualilor, dus la baionetă la Iași! Scriitorul Liviu Antonesei, acuzat că a făcut afirmații mincinoase și denigratoare! „Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas vor să convingă instanța că laptele e negru!” (Exclusiv)

Judecătorii ieșeni au dat publicității motivarea sentinței în dosarul intentat de filosoful Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas scriitorului Liviu Antonesei. Motivarea scoate la iveală faptul că lupta dintre intelectuali a fost dusă „la baionetă” în instanțele ieșene. În timp ce Antonesei a fost acuzat de afirmații mincinoase, scriitorul ieșean a susținut că filosoful Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas au încercat să convingă instanța că „laptele e negru”

Războiul intelectualilor a fost dus la baionetă la Iași! Scriitorul Liviu Antonesei a fost acuzat că a făcut afirmații mincinoase și denigratoare! De cealaltă parte, scriitorul ieșean a afirmat în instanță că Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas au încercat să convingă instanța că „laptele e negru”.
Judecătorii ieșeni au dat publicității motivarea sentinței în dosarul intentat de filosoful Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas scriitorului Liviu Antonesei. Amintim că, atât la prima instanță, cât și la Curtea de Apel Iași, magistrații au respins acțiunea în pretenții formulată de reclamanții Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas contra scriitorului Liviu Antonesei. Sentința nu e definitivă, aceasta putând fi contestată cu recurs. Deocamdată, decizia nu a fost atacată.

Stirile PROTV

Rusia amenință pe față România. „Moscova ar putea bombarda ținte militare”. Ce țări mai sunt în vizorul Kremlinului

RomaniaTV

Bani mai mulţi pe cardul românilor din octombrie. Avem DOCUMENTUL

Luptă ideologică, în instanțele din Iași

În urmă cu 2 ani, Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas l-au dat în judecată pe Liviu Antonesei. Cei 2 reclamanți cereau daune morale totale de 100.000 de euro de la scriitorul ieșean. Asta, după o postare făcută de Antonesei pe propriul blog. Editura și filosoful au fost deranjați de o postare de pe 15 august 2018, de pe blogul lui Liviu Antonesei. Acolo a fost publicat un „interviu cu Liviu Antonesei”, intitulat „Intelectualii publici după 1990”, acordat Mirunei Fântânescu, „pentru o teză de doctorat dedicată rolului intelectualilor publici în perioada de după 1989”. În cadrul interviului, se facea referire la Gabriel Liiceanu și la fosta Editură Politică.
Mai exact, în cadrul interviului respectiv, a apărut întrebarea:

02:00, 06 Sep 2024

FOTOEXCLUSIVAlina, videochatista din Iași omorâtă de soț nu are liniște nici în mormânt. Criminalul a găsit schema cu care să se „lupte” în instanță: ,,Plânge mereu, o visează zilnic”

„În zona intelectuală, academică, publicistică, a scriitorilor, cum s-a manifestat această nouă îmbogățire, trecerea aceasta la noul sistem? Cine a avut mai degrabă de beneficiat?”, la care răspunsul conținea și acest fragment:

„Acum e limpede că au beneficiat cei care au marșat cu Puterea, în primul rând cei care au marșat cu prima putere FSN-istă până prin 1996, toți ajungând miniștri, au ajuns cumularzi – și aici ne gândim la Simion, care primea din 6 surse publice bani. E un exemplu, dar sunt o mulțime pe linia asta. Să ne gândim la Liiceanu, care era de opoziție, dar a primit cadou fosta Editură Politică, cu tot ce avea aceasta în patrimoniu, inclusiv titluri cumpărate, pentru că chiar Editura Politică publica în Idei Contemporane și cărți occidentale mai cenzurate. Să nu uităm că Liiceanu, în timpul regimului Băsescu, a fost scutit de două ori de datorii, dar, în general, cei care au fost de opoziție au fost perdanți.”

Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas, argumente împotriva primei sentințe

În cadrul motivelor de apel, reclamanții Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas au lansat o serie de argumente împotriva sentinței emise de prima instanță, respectiv Tribunalul Iași.

„Instanța de control judiciar trebuie să analizeze principiile imparțialității și independenței instanțelor judecătorești sau să rămână legată de «afinitățile locale». În toată hotărârea, judecătorul fondului încearcă să convingă că intimatul-pârât, deși a zis ce a zis, de fapt nu a zis ce a zis. Intimatul-pârât împreună cu judecătorul fondului au stabilit că eu am primit «cadou» Editura Humanitas (fostă Politică) de la stat, cu tot cu patrimoniu, pentru că «am marșat cu prima putere FSN-istă până prin 1996», că nouă ni s-au șters de 2 ori datorii de la bugetul de stat, în mod «necinstit», ceea ce a dus la «falsificarea jocului pe piață», acuzații mincinoase și declarații denigratoare si defăimătoare la adresa noastră.

Intimatul-pârât, prin postarea sa, a reușit să ne denigreze premeditat și concentrat și a transmis informații mincinoase opiniei publice, urmărind discreditarea și afectarea imaginii noastre sociale și profesionale, lezând în mod grav drepturile noastre nepatrimoniale. Afirmațiile sunt extrem de grave. Este greu să auzi astfel de calomnii de la o persoană care se pretinde intelectual, intimatul-pârât fiind profesor universitar doctor”, a precizat Gabriel Liiceanu în apelul formulat la Curtea de Apel Iași.

Reclamanții mai afirmă că, în momentul în care Andrei Pleșu l-a numit pe Gabriel Liiceanu în fruntea Editurii Humanitas, el nu l-a „împroprietărit” și nu l-a numit în calitatea lui de prieten, ci ca om de cultură umanistă.

„Andrei Pleșu, singur, nu putea să privatizeze nimic. Privatizarea a fost semnată de prim-ministru, ministrul Justiției, ministrul Finanțelor și ministrul Culturii. În afara portofoliului de care am amintit, Humanitas nu poseda nimic. Nu are seturi, nu are bunuri fizice proprii semnificative. Trebuie spus răspicat că sediul de la Casa Scânteii, devenită peste noapte Casa Presei Libere, nu aparținea Editurii Politice, după cum nu aparține nici Editurii Humanitas, ci este închiriat de la Regia Autonomă de Administrare a Proprietăților Patrimoniului Statului”, au subliniat reclamanții.

„Nu mă așteptam ca reclamanții să prefere o asemenea manieră de abordare…”

Criticând soluția pronunțată de instanța de fond, reclamanții au mai afirmat că judecătorul de la Tribunalul Iași nici mai mult, nici mai puțin „îi ceartă” pentru că nu au făcut dovada compunerii și valorii patrimoniului fostei Edituri Politice în momentul preluării. În plus, Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas au precizat că instituția nu a beneficiat de o ștergere de la plată a obligațiilor fiscale, ci de o eșalonare a achitării acestora.

„An de an, Grupul Humanitas plătește către stat impozite și taxe în valoare medie de peste 1 milion de euro pe an și asigură circa 200 de locuri de muncă”, au spus reclamanții.

La rândul său, Liviu Antonesei a afirmat că reclamanții nu fac distincția între calomnie și dreptul la liberă exprimare.

„Rar mi-a fost dat să văd o atâta condescendență față de instituția magistratului, despre care apelanții afirmă cu o dezinvoltură inadecvată pentru calitatea persoanelor în discuție că ar fi avut «afinități locale» în judecarea cauzei și că ar fi «mistificat adevărul». Nu mă așteptam ca cineva de statura și poziția socială a celor care reclamă să prefere o asemenea manieră de abordare în această cauză. Eu nu pretind că sunt intelectual, ci chiar sunt!

În ceea ce privește afirmațiile de pe blog, cel care află despre acea opinie prin aducerea la cunoștința publică nu este un cititor de contor de gaz privitor la o emisiune de știri tv, ci este un receptor care primește o opinie sub beneficiu de inventar și o trece prin filtru de analize proprii. Apelanții reclamanți vor să convingă instanța de control judiciar că «laptele e negru», cum spune o vorbă populară”, a menționat Liviu Antonesei în instanță.

Acesta a adăugat că nu există un real prejudiciu de imagine în dauna reclamanților, ci mai degrabă o imagine a filosofului Gabriel Liiceanu deformată în mintea lui. Întreprinderea juridică la care a purces reclamantul, în general străină omului de cultură, este un fel de scoatere a baionetei în locul cuvintelor, o pietrificare inexplicabilă a dialogului, în favoarea unei jurisdicții pe care riști să o descalifici pe nedrept”, a adăugat scriitorul ieșean.

Ce au spus judecătorii din cadrul Curții de Apel Iași

Magistrații din cadrul Curții de Apel Iași au respins apelul formulat de reclamanți. Judecătorii ieșeni au arătat că au anulat apelul formulat de Editura Humanitas, pentru neachitarea unei taxe de timbru de 2.833 de lei.

„Examinând cererea de apel formulată de reclamantul Gabriel Liiceanu, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat. Criticile care se circumscriu motivului de apel care vizează încălcarea de către judecătorul fondului a obligației de imparțialitate sunt vădit nefondate. Curtea observă că instanța a procedat la o examinare efectivă a tuturor susținerilor, argumentelor și mijloacelor de apărare a ambelor părți cu respectarea principiului egalității de arme, iar hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, în sensul respingerii acțiunii. Nici criticile care vizează fondul pretențiilor deduse judecății nu sunt fondate. Curtea observă că Tribunalul a examinat cu maximă acuratețe fiecare dintre afirmațiile pârâtului-intimat din interviul dat pentru o teză de doctorat și postat pe blogul său personal.

Totodată, Tribunalul a prezentat, pentru fiecare dintre afirmații, raționamentul logico-juridic pentru care nu pot fi caracterizate ca o atingere adusă imaginii reclamantului, raționament pe care instanța de apel și le însușește în totalitate. Curtea, suplimentar celor reținute de Tribunal, subliniază că relevant în cauză este și faptul că reclamantul, om de cultură remarcabil, implicat în viața culturală la cel mai înalt nivel, este în mod evident o persoană publică, fiind în atenția mass-mediei și anterior faptelor imputate pârâtului, astfel că și-a asumat expunerea publică și nu le poate solicita ziariștilor, jurnaliștilor sau altor personalități din același domeniu, cum este cazul pârâtului, să se abțină de a publica articole sau de a exprima opinii referitoare la activitatea sa”, au încheiat magistrații.