Donarea organelor este o practică ce poate salva vieți. Pentru a putea dona organe există însă anumite condiții. Există persoane care optează să își doneze organele de bună voie. În România transplanturile la copii sunt mai dificil de realizat.
Rinichiul este organul cel mai des transplantat, fiind unica soluția salvatoare pentru pacienții cu insuficiență renală, mai ales în fază terminală.
Pancreasul și intestinul subțire pot fi, de asemenea, transplantate. În egală măsură, transplantul de ficat, plămâni și inimă este des practicat.
Donarea organelor poate salva o viață
În timp ce transplantul de organe este din ce în ce mai folosit ca tratament medical, principalul factor care limitează aplicarea sa rămâne lipsa de organe donate disponibile. Cu toate acestea, pentru a putea dona, există protocoale stricte.
„Există organe care se pot preleva doar de la pacienții aflați în moarte clinică – precum cordul. În cazul altor organe, pot proveni și de la donatori vii. Legea pedepsește donarea de organe pentru bani. De aceea există o comisie care evaluează donatarul viu. Comisia este formată dintr-un psiholog, directorul medical al spitalului și un medic din comisia de etică, care urmează să întrebe motivul pentru care persoana dorește să doneze.
Dacă aceasta nu este rudă cu membrul pentru care donează, lucrurile sunt analizate cu o mai mare atenție, tocmai pentru a preveni donarea contra unei sume de bani”, declară Raluca Neagu Movilă, coordonatorul Centrului Regional de Transplant de la Iași.
Există persoane care decid să își doneze organele din timpul vieții
Mare provocare în prelevarea organelor de la pacienții aflați în moarte clinică reprezintă familia acestuia. Majoritatea oamenilor se împotrivesc asupra donării organelor de la cei apropiați. Multe dintre familii sunt speriate mai ales de opinia publică.
„Există familii care au apropiați aflați în moarte cerebrală și decid de la sine să doneze organele. Aceasta este situația cea mai simplă. Mai există situația în care unele persoane decid încă din timpul vieții să își doneze organele în anumite situații. Aceștia trebuie să meargă la notar, unde se dă o declarație conform căreia în caz de deces, dacă se constată că este eligibil, să îi fie prelevate organele.
Sunt puține persoane care au făcut acest gest, sub 100 de persoane, la noi. Chiar dacă individul își exprimă acordul, legea nu este categorică, iar familia poate contesta decizia”, precizează coordonatorul Centrului Regional de Transplant de la Iași.
În România, transplanturile la copii sunt mai greu de realizat
Tansplantul în rândul copiilor se face mai ales în străinătate. Protocoalele din România sunt mai stricte și au riscul de a împiedica procedurile medicale de urgență. Organele donate trebuie să respecte anuite condiții pentru a putea să fie acceptate de organismul în care se realizează transferul. Pentru a salva mai multe vieți, este necesară o campanie de informare a popolației cu privire la procesul de donare.
”Din nefericire, în ultimi ani în România nu prea se mai vrea să se facă transplanturi la copii. S-au creat foarte multe protocoale care în loc să facă mai bine, s-ar putea să facă mai rău. Există și un deficit de personal ca urmare a mai multor resticții care limitează activitatea chirurgilor.
Copii care au nevoie de transplant sunt trimiși în străinătate. De curând a fost un transplant renal pentru un băiat de 13 ani, de la un donator aflat în moarte cerebrală. Anul trecut am avut doi donatori copii, unul de 10 și unul de 15 ani. La cel de 10 ani am primit acordul pentru a se dona toate organele”, mai zice Raluca Neagu-Movilă.