Radu Golban: Modelul egiptean pentru România

Discuţiile Partidului Liberal de a-l propune pe generalul Nicolae Ciuca pentru funcţia de prim-ministru indică un nivel ridicat al tensiunilor politice interne, pe care Egiptul le-a gestionat prin lovitura de stat al Şefului Marelui Stat Major, Abdel Fatah El-Sisi. Fostul ministru al Apărării egiptean a schimbat uniforma de soldat cu costumul şi a mai câştigat şi la alegeri. De ce să nu funcţioneze şi la noi un stat cu un comandant? Chiar dacă situaţia în România este puţin diferită, asemănările cu instaurarea unei stratrocraţii orientalo-bananiere este alarmantă. Acapararea puterii în stat de către preşedinte, prin implicarea sa ruşinoasă şi profund dezonorantă pentru naţiune, în alegerile parlamentare, a fost semnalată de către OSCE, înainte ca să-l numească pe Generalul Ciucă în funcţia de prim-ministru interimar.

Generalul Ciucă este după Antonescu, Sănătescu, Rădescu, un alt general care ocupă în simfonie cu alianţele externe ale momentului, funcţia de prim-ministru al României. Ironia sorţii că după ce ne-am luat prin politicile servile ale primilor trei militari pentru parteneriatele păguboase care au esuat, adulându-l ba pe Hitler, ba pe Stalin, câte o măciucă în cap de la soartă, de data asta vrem doar un Ciucă. Încredere maximă în democraţie nu ne oferă nici sasul de la Cotroceni, ştiind că reprezentanţii Kulturnation-ului ori sunt poeţi şi muzicieni, ori le scapă bocancul cu Sturmgewehr-ul în mână. Românii, sensibilizaţi pentru valorile educaţiei, motiv pentru au ales un profesoraş de fizică preşedinte, au şansa istorică să admire roadele unei pregătiri militare temeinice. De parcă ştiinţa militară este o garanţie pentru dezvoltarea culturii, cercetării şi cale spre propăşirea neamului. Inclinaţia preşedintelui spre un discurs sau dialog lasă de dorit şi de semne de o dizabilitate comunicativă. Aşadar ctitorul educaţiei româneşti a ales pentru comunicarea politicii româneşti un alt mare orator. De data asta din rândurile armatei. Să privim partea bună a lucrurilor. Primul discurs al generalului a fost atât de scurt că jurnaliştii nici măcar nu au mai trebuit să-şi ia notiţe. Exemplu demn de urmat şi extrem de motivant pentru educaţia tinerilor este studiul militar şi apărarea patriei mumă în Afganistan şi Irak ca şi antecamere ale succesului pe plan politic. Este firesc ca formarea profesională să-şi pună amprenta asupra modului de lucru. Dacă un aviator ca ministru ar urma totul după protocoale şi ar păstra calmul, un balerin ar lucra peste program şi ar apela la membrii cabinetului să nu stea cocoşaţi, un soldat face ceea ce ştie mai bine: ori să dea ordine ori să se supună. Formarea personalităţii, a unei opinii individuale într-o pregătire în care vede doar inamicii, este neesenţială. Doar nu pentru dansuri folcloricii, recitări din Kant sau astronomie au ales o meserie importantă pentru oricare societate, ci pentru a apăra agenda politică cu puşca în mână şi degetul lejer pe trăgaci.

Ce-i drept şi Brazilia are ca preşedinte un fost militar. Doar că şarmantul, fostul paraşutist Bolsonaro nu a fost şeful statului major sau ministru al apărării şi este un orator strălucit. Ca paraşutist, Ciucă rămânea înfipt pe vecie în deşertul Orientului Mijlociu, dar ca manager militar străluceşte prin strategii ecologice. Achiziţionarea de armament învechit de la SUA se înscrie pe valul de reciclare responsabilă a deşeurilor militare ale aliaţilor.

De-a lungul secolelor, pe la Palatul Victoria s-au perindat tot felul de profesii. De la Patriarhul Miron Cristea la Dăncilă, acoperim întreaga gamă de le clerici la profesori de traforaj. Doar că pe fondul pandemiei mediatice, care prin mijloace de propagandă justifică sacrificiul neamului şi mai degrabă păcăleşte în loc să liniştească foamea, liberalii măcar să fi căutat bucătarul de campanie şi nu comandantul.

Text preluat de pe corectnews.ro și scris de Radu Golban