Prezența pentru a patra oară a lui Benjamin Netanyahu în fața Congresului Statelor Unite precum și reacția la discursul acestuia pot fi privite și din perspectiva diferitelor luări de poziții ale republicanilor și democraților. Nu mai este un secret pentru nimeni că societatea americană acum, în acest an de alegeri prezidențiale, s-a radicalizat la un nivel fără precedent. Extrem de semnificativ este însă faptul că această radicalizare se propagă și în ceea ce privește poziția congresmenilor față de războiul din Gaza și, respectiv, politica lui Netanyahu.
Spiritele s-au încins la maximum încă înainte ca reprezentantul statului Israel să-și înceapă discursul în fața Congresului. Și nu mă refer acum la manifestația care a avut loc în fața Capitoliului, organizată de pro-palestinieni și despre care liderul de la Tel Aviv susține sus și tare că ar fi fost finanțați de Iran. Utilizând drept argument o acuzație recentă, lansată de Avril Haines, directorul serviciului național de informații al Statelor Unite. Așa o fi. Totuși nimeni nu poate contesta că mulți dintre protestatarii anti-Israel sunt de fapt persoane care condamnă pur și simplu excesele care s-au produs în Gaza pe parcursul vânătorii de teroriști Hamas. Sunt multe victime colaterale, iar sacrificarea acestor oameni nevinovați are un efect de bumerang. Pentru că atrage în mod artificial simpatii față de organizația teroristă și punerea semnului egalității între palestinieni și Hamas. Să închid însă această paranteză, pentru a insista asupra divizării despre care vorbeam și care a fost resimțită pe parcursul discursului lui Netanyahu.
Până de curând, era o realitate pe care nimeni nu avea argumente să o conteste, că simpatiile față de Israel, susținerea acestui aliat al Statelor Unite de către clasa politică americană, erau împărțite în mod relativ egal între republicani și democrați. De altfel, este de notorietate că un mare număr de americani evrei au făcut și fac parte până la vârf din conducerea celor două partide, care acum se confruntă într-o competiție practic fără precedent pentru Casa Albă. Acum, când Benjamin Netanyahu e egalat performanța premierului Marii Britanii, fiind pentru a patra oară invitat să vorbească în fața Congresului Statelor Unite, pentru prima dată s-a petrecut un fenomen straniu. Un mare număr de congresmeni democrați, între care și câțiva partizani cunoscuți au statului Israel, au absentat în mod semnificativ, chiar ostentativ de la acest eveniment. Desigur nu poate fi adus semnul egalități între afrontul adus lui Netanyahu și poziția acestora față de statul Israel. Totuși, ceea ce s-a întâmplat în această ședință a Congresului Statelor Unite demonstrează că leadership-ul american este profund divizat nu numai în ceea ce privește competiția prezidențială, ci și, iată, în poziționarea față de felul în care se desfășoară războiul din Gaza.
Ceea ce înseamnă că foarte curând, în discursul celor doi finaliști, Donald Trump și Kamala Harris, vom regăsi și accente din ce în ce mai numeroase privind poziționarea a acestora din ce în ce mai diferită față de războiul din Gaza.