Puroi pe amigdale se poate forma atunci când acestea se inflamează, dar apare și ȋn cazul reacutizărilor amigdalitelor cronice.
Amigdalele reprezintă mase de țesut limfatic, cu formă ovală, situate deasupra şi sub limbă, de o parte şi de alta a gâtului. Ele au rolul de filtra aerul inspirat, făcând parte din sistemul imunoprotector al organismului.
Datorită amigdalelor, bacteriile şi virusurile, dar şi substanţele toxice, fumul şi praful inspirate pe nas şi pe gură sunt anihilate înainte să ajungă să provoace infecţii la nivelul gâtului său al altor zone din organism. La nivelul amigdalelor se formează Limfocitele B, care produc cinci clase de anticorpi cu rol în protejarea organismul de o categorie largă de microbi, printre care şi stafilococul auriu.
Puroi pe amigdale: Etiologie și factori de risc
Puroiul pe amigdale sau abcesul periamigdalian constă într-o colecţie purulentă localizată la nivelul spaţiului periamigdalian, la polul superior al amigdalei palatine. Delimitarea spaţiului periamigdalian se creează ȋntre peretele lateral al faringelui, capsula amigdaliană, orificiul de deschidere al trompei lui Eustachio şi sinusul piriform.
Abcesul periamigdalian face parte din complicaţiile anginelor, care pot fi împărțite în două categorii: supurative şi nesupurative. Cele supurative pot constitui complicații locale, așa cum este abcesul periamigdalian sau loco-regionale, așa cum sunt flegmoanele spaţiilor parafaringiene (prestilian sau retrostilian), flegmoanele spaţiului retrofaringian, adenoflegmonul laterocervical, celulita cervicală şi angina Ludwing. În schimb, complicațiile nesupurative reprezintă reumatismul articular acut şi glomerulonefrita acută poststreptococică, care poate apărea ca o complicaţie a anginei streptococice.
Cel mai frecvent, în puroiul pe amigdale sunt implicați agenți precum streptococi şi stafilococi, dar şi bacterii anaerobe precum Bacteroides, Fusobacterium sau peptostreptococi. De obicei, abcesul periamigdalian împiedică evoluția unei angine de cauză multimicrobiană. Este întâlnit adesea la copii, adolescenți și adulți tineri.
Factorii de risc sunt: amigdalitele cronice, infecțiile dentare și mononucleoza infecţioasă (infecţie virală determinată de virusul Ebstein Barr).
Puroi amigdale: Simptome și complicații
Simptomele puroiului pe amigdale sunt: alterarea stării generale, dureri musculare, astenie, dificultate la înghițirea alimentelor, durere la înghițirea alimentelor și febra. La acestea se adaugă durerea ce iradiază la nivelul urechii consecutiv unor boli ale organelor vecine, salivația abundentă, respirația urât mirositoare, tulburări ale vocii și febră mare.
Complicaţiile abcesului periamigdalian sunt reprezentate de: recurența abcesului, extinderea infecţiei la nivelul spaţiului retro şi parafaringian, fasceita necrozantă, obstrucţia căilor respiratorii superioare, hemoragie severă postamigdalectomie și abces la nivelul regiunii cervicale.
Tratamentul puroiului pe amigdale presupune administrarea de antibiotice, iar în cazuri grave se recurge la incizie şi drenaj sub anestezie locală sau generală la copii.
Prevenţia se face prin tratamentul corespunzător al anginelor, al infecţiilor dentare, a celulitei periamigdaliene, uneori se indică chiar amigdalectomia ȋn cazul unor abcese recurente.
Remedii naturiste
Pentru a diminua disconfortul produs de puroiul pe amigdale există mai multe remedii simple. Printre acestea se regăsesc gargara cu sare și cu apă. Se amestecă o linguriță sau o jumătate de linguriță de sare la un pahar cu apă caldă și se face gargară de câteva ori pe zi, până când sesizați că disconfortul și punctele albe de pe amigdale au dispărut. De asemenea, puteți bea ceai de echinaceea de 2 sau trei ori pe zi. Această plantă crește imunitatea, organismul putând lupta mai ușor cu infecția.
În plus, aveți nevoie de multă odihnă și să beți fluide, pentru a ajuta organismul să se recupereze.