Prostituatele sacre ale lumii antice…

In Mesopotamia matriarhatul a predominat civilizatia, iar practicile sexuale erau “libertine”.

Ishtar era cunoscuta ca zeita vietii, barbatilor si femeilor, naturii si fertilitatii, puterii sexuale si nasterii.

Ea era in acelasi timp zeita razboiului si armelor, si orice sarbatoare din templul ei era insotita de jertfe, orgii si acte sexuale practicate de prostituatele sfinte ale templului.

 Rugaciunile erau deseori insotite de sacrificii animale. Oamenii aduceau ca jertfa uneori vegetale, legume, parfumuri, imbracaminte… Zeita fertilitatii era respectata foarte mult deoarece ea era cea care aducea fertilitatea in tara. Oamenii mergeau la templele prostituatelor care isi ofereau trupul unor practici pagane ,pentru a mentine echilibrul in societate intre oamenii: batrani tineri si copii.

 Fiecarei femei i se cerea ca cel putin o data in viata sa mearga la templul zeitei Ishtar, de obicei dupa casatorie, pentru a face dragoste acolo cu un strain.

Barbatul alegea femeia din templu cu care dorea sa aiba raporturi sexuale, si femeia avea obligatia de a accepta.

In timp s-a produs trecerea de la matriarhat la patriarhat, si treptat templul lui Ishtar si-a pierdut din importanta, cu toate ca era inca cunoscut pentru prostituatele sacre si preotesele care intretineau raporturi sexuale contra cost. Aceasta era considerata o profesie serioasa si legislatia proteja preotesele.

In Grecia antica existau mai multe clase de prostituate: haetera, prostituate de lux care ofereau placeri fizice si companie la nivel intelectual, peripatetica, prostituate de strada, si prostituatele consacrate care activau in temple.

In Corint de exemplu templul adapostea 1000 de prostituate consacrate, care practicau actul sexual pentru un pret considerabil.

Deoarece faimoasa Kama Sutra isi are originile in stravechiul poem indian Kama Kama, al nu mai putin celebrului si invatatului vremurilor de la inceputul erei noastre Vatsyayana, vom incerca sa vorbim in cele ce urmeaza despre cea mai veche meserie din lume.

Indienii aveau, ca mai toate popoarele antice (a caror civilizatie o depaseste deseori in valoare pe cea europeana) un deosebit respect pentru prostitutie.

Nu o singura data gasim in Kama Kama reflectii despre femeia casta, pusa in inferioritate de prostituata, atat din punct de vedere sexual cat si social.

Acest lucru nu inseamna altceva decat ca a-ti castiga existenta prin practicarea amorului nu avea pe atunci nimic respingator in ochii poetului sau pentru contemporanii acestuia.

Nici macar in zilele noastre geishele japoneze nu sunt dispretuite de Imperiul de la Soare Rasare.

Acest popor a stiut sa imprumute stiinta si tehnologia occidentului, lucruri esentiale unei dezvoltari statale moderne, fara insa a-si renega obiceiurile stramosesti, printre care prostitutia eleganta si rafinata din barcile cu flori, cea care va ramane inca mult timp una intre cele mai curioase si mai inteligente forme de prostitutie.

Preistorie. La inceput… a fost frumusetea

Istoria frumusetiiCautarea frumusetii precede Homo sapiens

Curtezanele au evoluat de-a lungul timpului intr-un mod diferit, in functie de principiile morale si religioase ale locurilor si epocilor.

In societatile antice, a-ti castiga existenta dintr-o munca oarecare era la fel de onorabil ca a face acest lucru cu ajutorul sexului.

Obiceiurile sexuale s-au dezoltat in timp, luand, la greci spre exemplu, forma ritualurilor de prositutie sacra din temple.

In aceste temple, in timpurile stravechi, Afrodita (zeita greaca a iubirii si frumusetii) era infatisata ca oricare alta divinitate reincarnata sub o forma sau alta, intocmai ca Venus (zeita romana a dragostei) sau asemenea altor divinitati asiatice ale amorului.

In antichitate, voluptatea se invata in scoli, asa cum se invata azi scrisul si cititul sau cum sunt invatate fetele sa coase sau sa brodeze.

Astfel, o tanara cunostea inca de la pubertate “procedeele galante” ale artei amorului, in afara cazului in care era destinata sa intre intr-un harem.

Intr-o tara in care meseria de a oferi placere era nobila si stimata, copiii erau pregatiti de mici in acest sens prin exercitii amoroase.

Nu trebuie sa credem totusi ca fetele obisnuite din adolescenta sa umble fara rost deveneau preotese ale zeitei Venus sau Afrodita, populand lupanarele sacre si devenind curtezane cunoscute si stimate de toata lumea din oras. Nimic nu e mai fals.

Tot ceea ce stim despre civilizatia greaca antica ne arata ca prostituatele din temple erau femei de familie buna, iar heitarele – curtezanele Atenei (zeita greaca a intelepciunii) – faceau parte din cele mai nobile familii ale acestui oras stat.

Se intelege de la sine ca familiile bogate si nobile nu scapau ocazia de a destina copiii de sex feminin acestei meserii considerate onorabile, chiar daca acest lucru ii ingrozeste in prezent pe istoricii moderni.

In Grecia antica, femeia curtezana primea o educatie cu totul speciala, diferita de a celorlalte femei, iar acest fapt ne demonstreaza ca fata era pregatita de la cea mai frageda varsta pentru a deveni prostituata intr-un templu si acest lucru nu era considerat umilitor.

Care era modul lor de viata? Putem considera sigur faptul ca o prostituata ateniana ducea o viata bogata si indestulata, ceea ce inseamna ca obiceiul de a fi platita pentru serviciile erotice era un fapt normal si legal.

Afirmatia nu este gratuita, deoarece in zilele noastre, cu greutate ar putea o prostituata sa dea pe cineva in judecata pentru ca i-ar datora ceva. Curtezana antica ducea o viata linistita, protejata de traditii, practicandu-si meseria in functie de pricepere si de gusturile mereu schimbatoare ale epocii.

Numele unor curtezane sunt mai vestite decat ale unor regi din antichitate.

Grecii si romanii nu ar fi fost de acord cu persecutiile si privarea de drepturi la care sunt supuse postituatele din statele moderne de azi.

Petrecerile fastuoase implicau nu doar feluri de mancare rafinate si uimitoare, ci si muzica, dansuri, scamatorii, sclavi si sclave frumoase

Un magistrat nu ar fi acordat atunci mai putina importanta marturiei unei femei care traieste din vanzarea corpului ei, decat aceleia a unei femei asa zis integre, dar a carei castitate nu a fost, insa, intotdeauna sigura.

Desi, ca o consecinta a dramatizarilor si speculatiilor in jurul conceptului de “orgie romana”, civilizatia Romei antice este perceputa ca fiind obsedata de sex si nedandu-se inapoi de la nici o perversiune, in realitate, societatea romana isi avea si ea tabu-urile si limitarile ei in materie de sex.

Perceptia eronata vine, pe de o parte, din faptul ca tabu-urile “lor” erau altele decat “ale noastre” – conceptiile, morala, legile erau diferite, in multe privinte, de cele ale societatii europene de azi; pe de alta parte, istoria, prin cronicarii ei, a pastrat – ca intotdeauna – mai ales amintirea unor intamplari si a unor personaje indecente, a unor povesti de alcov care au starnit senzatie, a unor scandaluri sexuale… astfel incat stim mult mai multe despre personaje ca Messalina si Caligula – doi obsedati de sex, intr-adevar – decat despre multi alti imparati si alte imparatese romane care n-au alimentat cronica de scandal a vremii cu intamplari picante.

De aceea, totul trebuie interpretat nuantat. Frescele de la Pompeii, de pilda, reprezinta scene sexuale in care participanti de ambele sexe si de diferite varste se regasesc in tot felul de combinatii, ceea ce pare sa arate ca romanii nu operau cu categoriile de “heterosexual” si “homosexual” intelese in sensul de azi.

Morala nu condamna neaparat dragostea (sau atractia) dintre doi barbat, dar era acceptat si firesc pentru un barbat matur sa indrageasca un tanar si sa aiba relatii intime cu el atata timp cat acesta era un partener pasiv. In schimb, barbatii adulti care preferau rolul pasiv erau dispretuiti si considerati efeminati si slabi.

Legile erau mai permisive pentru barbati (care isi cautau distractii si in afara casniciei, fara ca acesta sa fie considerat un fapt reprobabil) decat pentru femei (in cazul lor adulterul fiind considerat o infractiune grava).

In plus, ceea ce a contribuit la faima de societate destrabalata de care “se bucura” si azi lumea Romei antice a fost faptul ca erotismul se amesteca, mai intens decat azi, si in alte aspecte ale vietii sociale – de exemplu, mesele si baile, unde prezenta unor sclavi si sclave, tineri si frumosi, aduceau o dimensiune in plus placerii.

Evul Mediu a adus cu el o perioada foarte agitata si care a schimbat treptat dar radical starea generala de fapt.

La inceputul acestei perioade lupanarele erau numeroase si bine “garnisite”, in ciuda eforturilor bisericii de a face viata prostituatelor cat mai mizerabila cu putiinta.

Putem gasi in documentele epocii nenumarate decrete si interdictii ale institutelor statului care tunau si fulgerau impotriva prosituatelor, dar si planuri ale acestora de organizare in tot felul de grupari, care sa le reprezinte interesele si sa le apere drepturile, dezmintind si combatand pe cele dintai.

 Statul le urmarea insa pe femeile care isi castigau existenta de pe urma vanzarii propriului lor corp, punandu-le sa plateasca impozite cu o asiduitate care prima asupra moralei.

Secolul al XVII-lea a constituit in Franta, datorita Regentei si domniei lui Ludovic al XV-lea, o apoteoza, un triumf al curtezanelor.

Pudoarea prefacuta care dominase sfarsitul domniei lui Ludovic al XIV-lea e inlocuita treptat cu sentimentul eliberarii femeii, astfel incat, dupa o indelungata simulare a cinstei si devotiunii, femeile au o pofta nebuna de distractie.

Numeroase documente ale epocii prezinta aceasta forma de buna dispozitie sociala ca pe un lucru extrem de rafinat si de placut, lipsit de prejudecati, prin care actul sexual era considerat un deliciu implicit, pe care cineva si-l putea oferi intre doua lecturi, intre doua pahare de vin sau intre doua conversatii filozofice, fara a-si face griji, sau fara a incerca vreun regret.

Epoca a fost incantatoare si acest lucru rezulta si din afirmatiile contemporanilor vremii privind placerea de a trai in Franta de dinainte de Revolutie.

Acest lucru nu inseamna insa ca prostituatele de meserie nu au avut de infruntat frustrarile si tavalugul unor vremi cu multe lipsuri si defecte: de la prostitutia iscata din nevoi si mizerie, pana la verdictele arbitrare ale mai marilor epocii vizavi de pseudo-problema curtezanelor.

Nenumarate prostituate erau aruncate in inchisori daca deranjau interese si orgolii, ori pur si simplu erau expediate peste Ocean, pentru a popula coloniile franceze din America.

Supliciile prostituatelor vremii nu se opreau insa aici: ele erau rase in cap, dezbracate in pielea goala si plimbate prin oras, expuse la toate atrocitatile, maltratate de oamenii din popor.

Si Revolutia franceza a fost o perioada de extrem desfrau si haos social, dupa cum putem vedea de altfel si in opera “Palatul Regal” a lui Restif, care, impreuna cu “Memoriile lui Cassanova”, constituie unul dintre cele mai reusite tablouri ale moravurilor din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.

Dupa Revolutie, Napoleon are intentia de a transforma Franta intr-o cazarma, ceea ce marcheaza o tendinta de disparitie a prostitutiei din motive politice.

Abia sub Napoleon al III-lea regasim personajul prostituatei in jurul tronului regal.

Timp de patru secole, cea mai celebra posititutie din Europa este cea din Venetia.

Se povestesc lucruri minunate despre curtezana venetiana, pe care vocile vremii o descriu de o deosebita frumusete, stil, rafinament, eleganta.

Fata de lucrurile care s-au spus pana acum despre positutia timpurilor, putem afirma ca la Venetia aparusera chiar si unele noutati in materie de morala sexuala.

Exista astfel ceea ce unii libertini numesc “camaraderia amoroasa”, un fel de schimb amical de parteneri/partenere, strain total de notiunea de dragoste, dar avnd drept consecinta imediata diminuarea geloziilor si a crimelor generate de aceasta.

Interesant este insa ca, desi peste tot si in toate timpurile au existat curtezane, ca de altfel si nenumarati clienti ai acestora provenind din toate paturile societatii, poporul a penalizat deseori prositutia mai mult decat conducatorii statului, dovedindu-se mai plin de forta si de cruzime fata de curtezane, comparand mizeria din jur cu bogatia, cel putin aparenta, a acestei lumi, pentru care, in acceptiunea majoritatii, munca inseamna o continua cautare a placerii.

Se poate cu usurinta observa ca, de-a lungul Evului Mediu, cand prin intermediul catolicismului si multiplelor manifestari ale acestuia s-ar fi putut crede ca avem de-a face cu triumful castitatii si refularea instinctelor, prostitutia este in egala masura oprimata si tacit sustinuta.

Marturii ale acestei realitati se gasesc pretutindeni: in arta si in documente, de la relatarile istoricilor vremii pana la listele de pedepse aplicate curtezanelor de varii curti si instante.

 Dovezi istorice de o uriasa forta atesta existenta unui desfrau la toate nivelele societatii, cu atat mai inspaimantator si tulburator cu cat se contureaza pe fundalul unei epoci a oprimarii maselor, a mizeriei, a parvenirii si a atrocitatilor inimaginabile de tot felul.

 Manastirile, asa zise refugii ale puritatii care oficial combateau irevocabil “tagma curtezanelor”, devenisera neoficial advarate case de toleranta, iar edictele regale care pledau cu aceeasi vehementa impotriva “jocurilor murdare ale placerii pe bani”, participau din plin la acestea.

In priviinta dorintei sexuale, putem spune ca a fost aproximativ aceeasi in toate timpurile, numai modul de manifestare fiind diferit: de-a lungul epocilor puritane totul s-a desfasurat pe ascuns, in timp ce in perioadele mai relaxate lucrurile s-au derulat aproximativ pe fata.

Mai mult chiar, o lege sub forma de interdictie indreptata vehement impotriva sexualitatii omului a dovedit ca nu poate avea alt efect decat exaltarea libidoului sexual al maselor.

Si nu in ultima instanta, majoritatea celor care fac legea au fost din toate timpurile primii care au incalcat-o si ultimii care au recunoscut acest lucru.

Asta a fost si din pacate este situatia intr-o lume in care placerea pe care si-o poate oferi oricine, indiferent ca este rege sau cersetor, primeaza, in general, in detrimentul oricarei morale!

Ceea ce vrea insa a evidentia acest articol este nici mai mult nici mai putin decat datoria guvernelor de se elibera cel putin de ipocrizia unei false sexualitati, caci aceasta obsesie preconceputa de a disimula adevarul negand sau reprimand in forta o realitate acuta, poate constitui un viciu echivalent cu un dezastru social pe termen lung.

sursa:cersipamantromanesc