Proprietara Castelui Banffy de la Bonțida a murit! Contesa Katalin Banffy avea 101 ani

Contesa Katalin Banffy, fiica celebrului scriitor și fost ministru de externe al Ungariei, Miklos Banffy, și ultima descendentă a unei ramuri aristocratice din familia Banffy de Losonc, a murit vineri, 14 februarie 2025, la vârsta de 101 ani.

Aceasta a fost o personalitate marcantă a Transilvaniei, cunoscută pentru activitatea sa memorialistică și pentru implicarea în conservarea și restaurarea unei adevărate comori arhitecturale: Castelul Banffy de la Bonțida. Anunțul decesului său a fost făcut pe pagina de socializare a Csillei Hegedus, președinta Fundației Transylvania Trust, organizație care administrează castelul din Transilvania.

RomaniaTV

Bunicii aşteaptă a 13-a pensie după Paşte. Câţi bani în plus vin pe card, trebuie tipărite noi taloane

Observatornews.ro

O nouă materie de studiu în programa elevilor din clasele primare, din toamnă. Ar putea fi introdusă şi la liceu

Contesa Katalin Banffy a murit. Proprietara Castelui Banffy de la Bonțida avea 101 ani

Katalin Banffy s-a născut pe 5 iunie 1924, la Budapesta, fiind fiica lui Miklos Banffy, un nume important în istoria Ungariei, atât din punct de vedere literar, cât și politic. De-a lungul vieții sale, Contesa Banffy a fost ultima purtătoare a numelui din ramura de Losonc a familiei, o ramură cu o tradiție veche de secole. Bunicul ei, Gyorgy Banffy, a fost deputat în Parlamentul Ungariei, iar străbunicul ei, Miklos Banffy, a primit titlul de conte în 1880, consolidând astfel statutul familiei în societatea europeană.

Katalin Banffy a avut o viață personală marcată de tragedii. La 24 octombrie 1946, s-a căsătorit cu Ted Jelen și au avut împreună trei copii: Elisabeth, Nicolette și David. Din păcate, soțul ei și fiul său au decedat prematur, iar cele două fiice trăiesc astăzi în Paris și New York. După pierderea celor dragi, Katalin Banffy a ales să trăiască în Tanger, Maroc, unde s-a dedicat conservării moștenirii literare lăsate de tatăl său. În 2014, a publicat „Cântec din viață”, o lucrare autobiografică în care își povestește viața plină de evenimente și încercări.

Castelul Banffy de la Bonțida, cunoscut și sub numele de „Versailles-ul Transilvaniei”, a fost un loc de mare importanță pentru familia Banffy. A fost, de asemenea, martorul unor momente tragice din istoria regiunii. După retragerea trupelor germane din 1944, castelul a fost jefuit și incendiat, iar mobilierul, biblioteca și celebra galerie de portrete au fost distruse. După naționalizarea comunistă, castelul a fost lăsat în paragină, iar utilizarea necorespunzătoare a dus la o deteriorare rapidă a clădirilor.

Castelul a revenit în proprietatea familiei Banffy în 2008

Cu toate acestea, începând din 1999, grație unui acord semnat între Ministerul Culturii din București și Ministerul Patrimoniului Cultural Național din Ungaria, au început lucrările de restaurare ale castelului. În 2001, administrarea castelului a fost încredințată Fundației Transylvania Trust din Cluj-Napoca, iar în 2008, castelul a revenit în proprietatea familiei Banffy. Astăzi, Castelul Banffy de la Bonțida este un important centru cultural și educațional, atrăgând anual aproximativ 50.000 de vizitatori.

De-a lungul anilor, Katalin Banffy a fost o susținătoare constantă a Fundației Transylvania Trust și a întregii activități de restaurare și revitalizare a castelului.

„Anul trecut, am sărbătorit împreună împlinirea a 100 de ani de viață și am simțit din nou dragostea călduroasă și sprijinul pe care ni l-a acordat întotdeauna. Ne-a încredințat castelul când eram încă foarte tineri și ne-a mulțumit nu doar nouă, ci și guvernului ungar pentru faptul că castelul a fost adus înapoi la viață”, a adăugat Hegedus.

Castelul Banffy de la Bonțida funcționează acum ca un centru cultural activ, care găzduiește nu doar evenimente educaționale și culturale, ci și festivaluri internaționale, printre care se numără renumitul festival Electric Castle. În ciuda tragediilor din trecut și a perioadelor de abandon, castelul și-a regăsit viața, devenind un simbol al rezilienței și al restaurării patrimoniului cultural al Transilvaniei.