Prohodul Maicii Domnului se cântă la biserică în seara de 14 spre 15 august. Acest cântec are loc în jurul epitafului sau icoanei Maicii Domnului.
În religia creștin-ortodoxă, prohodul reprezintă slujba de înmormântare a Domnului care se petrece în Vinerea Mare, respectiv Prohodul Maicii Domnului care are loc înainte de praznicul Adormirii Maicii Domnului.
Acesta are o însemnătate foarte mare pentru cei credincioși. Prohodul este cântat în cinstea momentului Răstignirii și a Învierii Mântuitorului nostru, dar și ridicarea la cer a Maicii Domnului, Născătoarea de Dumnezeu.
Acest prohod conține și referințe la aceste zile pe care le sărbătorim. Prohodul Maicii Domnului vorbește despre cum Născătoarea de Dumnezeu s-a ridicat la ceruri, dar și despre cum a rămas umilă în continuare și loială idei de mântuire a întregului nostru neam.
Dacă generalizăm, prohodirea se referă la jelirea și conducerea persoanei decedate spre mormânt.
Prohodul Maicii Domnului: O scurtă istorie
Manuel Corinteanul, profesor de teologie, a fost cel care a compus această cântare pentru a o cinsti pe Născătoarea de Dumnezeu, în secolul al XVI-lea, tocmai la Constantinopol. Acesta a creat Prohodul Maicii Domnului după modelul Prohodului Domnului.
Deși a luat naștere pe teritoriul Greciei, această cântare a luat amploare și în alte părți ale lumii, mai ales teritoriul slav. Astfel, astăzi acest prohod nu mai este prezent în Grecia pe data de 14-15 august.
Ion Pralea a fost cel care a tradus Prohodul Maicii Domnului în română și l-a făcut public la Iași în anul 1820. Titlul său inițial a fost „Urmări pe mormânturi”.
Prohodul Maicii Domnului: Cântarea
În starea I a prohodului, ne este prezentată istoria Adormirii Maicii Domnului cu tot ce este legat de aceasta. Se vorbește despre îngerul care i-a adus vestea, despre rugăciunea Mariei și despre sosirea Apostolilor și coborârea Mântuitorului.
Starea I
„1.În mormânt Viaţă
Ai fost pus, Hristoase,
Şi-a vieţii Maică-acum intră în mormânt
Şi se mută la viaţa cea de sus.
2.Tu născând Viaţa,
Pe a tot-Dumnezeu
Şi viaţa, Prea Curată schimbând-o
La viaţa cea de sus te-ai şi mutat.
3.Te mărim pe tine,
Maică prea curată,
Şi-adormirea ta cinstim, prăznuind-o
Cu solirea-ţi pururea fiind păziţi.
4.Fericimu-te toţi,
O, prea sfântă Maică,
Închinându-ne cinstitei tale mutări,
Cea de care îngerii s-au minunat.
5.Te mărim pe tine,
Maică a Lui Hristos,
Care fără de sămânţă ai zămislit
Şi a a ta mutare toţi o preamărim.
6.Fericimu-te toţi,
Maică a Lui Hristos
Ceea ce-ai pricinuit pe noul Adam,
Şi-adormirea-ţi cu credinţă o cinstim.
7.Te mărim, Fecioară
Pururea cinstită
Şi icoanei tale ne închinăm,
Ca la oglindirea sfântului tău chip.
8.Fericimu-te toţi,
Maică a Lui Hristos,
Ca pe rugătoarea pururea pentru noi
Şi ca pe o solitoare pentru toţi.
9.A fericiţilor
Tăi părinţi străluciţi,
Tu prea fericită fiică lor te-ai făcut
Şi pe toate neamurile ai întrecut.
10.Drept-măritori preoţi
Şi popor credincios
Cu smerenie cădem la sicriul tău
Prea curată Maica Lui Emanuil.”
Și astfel, continuă starea I din prohod, până la strofa numărul 78.
În starea a II-a, Fecioara Maria este prezentată printre îngerii care îi cântă și îi oferă numai laude.
„1.Cade-se acum,
Ca să te mărim, Fecioara Maică
Mai cinstită fiind şi mai mărită mult
Decât toate cetele cele de sus.
2.Cade-se acum
Să te fericim, Fecioara Maică,
Fericită totdeauna adevărat,
Mai mărită decât cei ce au ochi mulţi.
3.A te ferici
Se cuvine, pururea Fecioară,
Ca născând pe Făcătorul tău te-ai făcut
Decât cerurile cu mult mai presus.
4.Ca să te mărim
Se cuvine, Născătoare, Doamnă
Ca prin ale tale rugi să ne-acoperim
Pentru adormirea ta cea sfânt-acum.
5.Toţi cei credincioşi
Ai curatei Maice şi Fecioare
Adormirea-ţi cântând, zicem: bucură-te,
Solitoarea noastră caldă-a tuturor;”
În starea a III-a, aflăm că ridicarea Maicii Domnului la cer a ajutat omenirea, sfințind-o.
25.Astăzi lumea toată,
S-a sfinţit cu totul
Prin Sfânta-ţi adormire.
26.Astăzi dar, Fecioara
Şi Maica Vieţii,
Sus, către ceruri s-a dus.
Prohodul Maicii Domnului reprezintă, pentru mulți credincioși, ocazia lor de a retrăi momentul ridicării Fecioarei la cer și de a împărtăși iubirea și credința pe care o deținem.