Primele semne ca ai pietre la rinichi

Rinichii sunt 2 organe in forma de fasole, care masoara aproximativ 10 cm in lungime si sunt localizati in spatele abdomenuluii, de fiecare parte a coloanei vertebrale. Rolul rinichilor este de a indeparta toxinele si deseurile sin sange. Deseurile si excesul de fluide sunt transferate in ureter (un tub care ataseaza fiecare rinichi de vezica), si de acolo sunt eliminate sub forma de urina. Sangele curat este transferat apoi in circuitul sangvin.

Exista 4 tipuri principale de pietre la rinichi :

Pietre din calciu: sunt facute din calciu si fosfati, sau calciu si oxalati.

Pietre struvitice: contin magneziu si amoniac, sunt adesea in forma de corn si destul de mari.

Vezi si: Tratamentul pentru rinichi cazut
 

Pietre din acid uric: sunt fine, de culoare maro.

Pietre din cistina: sunt de culoare galbena, si sunt cristalizate.

Pietrele la rinichi se prezinta intr-o varietate de forme, marimi si culori. Unele dintre ele sunt cat un fir de nisip, altele sunt cat o minge de golf.

Cum se formeaza?

Deseurile din organism se dizolva in general in fluidele care formeaza urina, dar, uneori, ele pot forma cristale care se depun in interiorul rinichiului. Ele se aduna in timp si formeaza depuneri tari ca piatra.

Vezi si: Cauzele colicilor renale. Vezi si ce masuri trebuie sa iei
 

Dupa ce se formeaza, pietrele calatoresc de obicei prin sistemul urinar, incercand sa treaca in urina. Se intampla destul de des ca pietrele sa blocheze uretra sau ureterul, determinand dureri intense in abdomen. Blocarea sistemului urinar poate duce la infectii, probleme de rinichi sau chiar insuficienta renala.

Daca piatra este de dimensiuni mici, ea trece adesea nedetectata, fara simptome. Simptomele apar daca piatra ramane blocata in rinichi, daca ea incepe sa calatoreasca prin ureter sau daca determina aparitia unei infectii.

Simptomele comune ale pietrelor la rinichi includ: dureri intense in spate sau intr-o parte a abdomenului, greturi, sange in urina, urina tulbure si urat mirositoare, senzatie de arsura la urinat, febra (38 o C), mictiuni frecvente.

Vezi si: Roiba trateaza cistite, colica renala, litiaza urinara
 

Cauza lor exacta nu este cunoscuta. Ele se formeaza in general din cauza acumularii unei substante in organism, cum ar fi: calciul, amoniacul, acidul uric sau cistina. Unele boli, precum cancerul sau bolile renale, cresc riscul de formare a calculilor renali, datorita tratamentului lor.

Factorii care predispun la formarea calculilor renali sunt: deshidratarea, alimentatia bogata in proteine si saraca in fibre, sedentarismul, mostenirea genetica, functionarea unui singur rinichi, infectii urinare, bypass intestinal, boala Crohn.

De asemenea, exista dovezi ca anumite medicamente, precum aspirina , antiacidele, suplimentele de calciu si vitamina D maresc riscul de a dezvolta pietre la rinichi.

Tratament

Tratamentul depinde de tipul pietrei. In cazul celor de dimensiuni mici, se administreaza doar analgezice, pentru calmarea durerilor de eliminare. Daca piatra este prea mare pentru a fi eliminata pe cale naturala, se intervine prin anumite proceduri ca:

Litotripsia cu unda de soc extracorporeala (ESWL): se folosesc unde ultrasonice sau de soc, care sunt directionate spre rinichi, spargand pietrele in particule fine ce vor fi eliminate usor. Este o metoda inconfortabila, dar des folosita, si executata sub anestezie locala.

Nefrolitotomia percutana (PNL): chirurgul face un mic orificiu lateral, pe unde introduce un instrument numit nefroscop, in scopul de a sparge pietrele mari. Operatia se face sub anestezie generala.

Ureteroscopia: este o interventie ce presupune introducerea unui instrument numit uretroscop ( un fel de telescop flexibil sau semi-rigid) prin vezica, in uretra, si apoi in ureter, unde este blocata piatra. Prin acest uretroscop se introduc alte instrumente ce sparg piatra, dupa ce a fost localizata. Si in acest caz se foloseste anestezia generala.

Chirurgia: daca niciuna din metodele de mai sus nu poate fi aplicata, se recurge la traditionala operatie. Aceasta implica incizarea zonei lombare si extragerea pietrei din ureter sau rinichi.

Pietrele din acid uric sunt mai fine si mai sensibile decat celelalte tipuri, de aceea se incearca mai intai dizolvarea lor printr-un consum marit de apa, de aproximativ 3 litri pe zi. Ele sunt sensibile la pH-ul bazic, se aceea se pot recomanda fluide alcaline.