Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România a discutat despre abuzurile regimului comunist, ce s-a întâmplat după 1989, politizarea excesivă a „Procesului Comunismului”, dar și despre „infiltrații” care au rămas la conducerea țării, în Studioul BZI LIVE – FOTO/ VIDEO

Vineri, 22 ianuarie 2021, la ora 15.00 şi în lumina reflectoarelor Studioului BZI LIVE a fost programată o ediţie exclusivă, plină de rememorări, mărturisiri şi detalii aparte pentru România contemporană şi cu un profund mesaj pentru că noua generaţie să nu uite momente teribile petrecute, un tara, până în 1989! Invitat a fost ieşeanul Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR).

Alături de acesta au fost prezentate gânduri, idei sau aspecte legate de abuzurile Regimului comunist, destinutii politici, abuzurile fostei Securităţi dar şi despre ceea ce s-a întâmplat după 1989, politiziarea excesivă a „Procesului Comunismului”, „infiltraţii” care au rămas la conducerea ţării până acum. De asemenea, despre proiecte şi demersuri legislative derulate de AFDPR se va mai dialoga cu Octav Bjoza.

Stirile PROTV

Cabinetul israelian a fost de acord cu încetarea focului în Liban. Când întră în vigoare armistițiul

RomaniaTV

Ce mâncăruri îi pune pe masă Cristela Georgescu candidatului TikTok. Piesa de rezistență: supa-cremă cu ierburi de leac

Între anii 1992 – 2000, a desfăşurat o intensă activitate în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat

Octav Bjoza, între anii 1992-2000, a desfăşurat o intensă activitate în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD) Braşov, a cărui membru a fost, deţinând funcţii ca: preşedinte al Senatului, membru în Comitetul şi Biroul de conducere al judeţului. În aceeaşi perioadă a fost consilier PNŢCD în Consiliul Local al comunei Ghimbav. Între 1994-1996, a fost viceprimar al aceleiaşi comune. Sesizează conducerea centrală de faptul că în partid erau reprezentaţi la vârf de persoane de o slabă factura morală. Nu i se dă crezare şi drept urmare îşi dă demisia din PNŢCD. Nu va mai face parte din nici un partid politic, dorind să-şi păstreze echidistanta faţă de toate formaţiunile politice, dedicându-şi toate forţele în folosul membrilor AFDPR.

S-a născut la 11 august 1938, în Municipiul Iaşi, fiul lui Ioan şi al Georgetei, de naţionalitate romană şi religie ortodoxă

S-a născut la 11 august 1938, în Municipiul Iaşi, fiul lui Ioan şi al Georgetei, de naţionalitate romană şi religie ortodoxă. Din anii 1941-1942 se stabileşte cu familia în zona Braşov, tatăl fiind CFR-ist. Este absolvent al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov (1956). Între anii 1957-1958 îl găsim student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iaşi. La finele anului I, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, a fost exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi. Între anii 1956-1958 a făcut parte împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care avea drept scop „înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră pe calea violenţei”.

La Iaşi este anchetat de căpitan David Isidor şi de către locotenent major Gasparovici Eugen, apoi foarte scurt la Securitatea URANUS din Bucureşti

La Iaşi este anchetat de căpitan David Isidor şi de către locotenent major Gasparovici Eugen, apoi foarte scurt la Securitatea URANUS din Bucureşti de către căpitan Gheorghe Enoiu şi în final la Securitatea din Braşov de către locotenent major Traian Urzica şi mraior Stelian Alexandrescu. A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa nr. 672/10.10.1958 pentru delictul „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”. Preşedintele completului de judecată a fost faimosul maior de justiţie Dragoş Cojocaru, cel care a trimis la moarte loturile de luptători anticomunişti ale maiorului Nicolae Dabija, Ion Gavrilă Ogoranu şi altele.

A trecut prin închisorile: Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, prin lagărele de muncă din Balta Brailei de la Strâmbă, Stoienesti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării
Pedepsele fiind exagerat de mari, în comparaţie cu faptele comise, la 9 februarie 1962, prin decizia nr. 34 a Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române (RPR) – Colegiul Militar, admite recursul declarat de Procurorul General al RPR, casează sentinţa de mai sus şi îl condamna la 4 ani temniţă grea. A trecut prin închisorile: Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, prin lagărele de muncă din Balta Brailei de la Strâmbă, Stoienesti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării ca Bacul „4” şi Periprava – Secţia Grindu de unde a fost eliberat la 23 iunie 1962.

A fost salariat la două întreprinderi: Trustul de Instalaţii şi Montaje Braşov (1965-1972) şi Trustul Electromontaj Bucureşti – Şantierul Braşov (1972-1992), de unde s-a pensionat la limita de vârsta. Consecinţe ale detenţiei politice: tatăl, Bjoza Ioan este arestat şi reţinut de Securitate timp de 5 luni şi îşi va pierde serviciul avut pentru totdeauna (octombrie 1958 – martie 1959); mamă, Bjoza Georgeta, contabila, dată afară din serviciu, iar după un an, reprimita ca muncitor necalificat (încărcător manual de cărămidă în vagoanele Căilor Ferate Române – CFR); pierderea terenului şi a casei părinteşti din municipiul Iaşi, familia fiind terorizata psihic, este „obligată” să le doneze Statului.
Octav Bjoza a fost urmatit de fosta Securitate de la eliberare până în 1989

Era în anul 1978, când secretar al Partidului Comunist al judeţului Iaşi era Ion Iliescu; imposibilitatea promovării în serviciu; nu a primit locuinţa din fondul de stat; nu i s-a permis plecarea la muncă în ţări arabe şi în excursie în ţări occidentale; unicul fiu, Mircea, a reuşit la Liceul de Marina din Constantă, dar după 2 luni este exmatriculat din cauza dosarului tatălui (figurează retras la cerere!!!) s-a îmbolnăvit psihic, peste mai mulţi ani, de diabet, moare la 42 de ani, lăsând în urmă doi copii, orfani de ambii părinţi; printr-o reţea de informatori, prieteni apropiaţi, Securitatea l-a urmărit de la eliberare până în 1989. S-a căsătorit imediat cu prietena Carmen Sireteanu care l-a aşteptat cei 4 ani, cu care va avea un fiu, pe Mircea. A fost împiedicat să reia studiile superioare. De nevoie, împreună cu soţia, urmează cursurile unei şcoli tehnice postliceale de instalaţii pentru construcţii civile şi industriale (curs de zi de 3 ani), între anii 1962-1965. După ce din anul 1965 s-a permis reluarea cursurilor superioare, în 1966 dă examen de admitere şi intră la Facultatea de Electromecanica din cadrul Universităţii din Braşov, pe care a absolvit-o în anul 1972.

După moartea regretatului Constantin Ticu Dumitrescu, în decembrie 2008, a fost ales de către Consiliul Naţional Director al AFDPR ca preşedinte interimar

După moartea regretatului Constantin Ticu Dumitrescu, în decembrie 2008, a fost ales de către Consiliul Naţional Director al AFDPR ca preşedinte interimar, funcţie îndeplinita până la Congresul al XVI-lea, de la Mamaia, din zilele de 17-18 septembrie 2009, dată la care a fost ales ca preşedinte pentru o durată de 2 ani, perioada rămasă până la Congresul din septembrie 2011, când a fost reales pentru mandatul 2011-2015. În data de 26 ianuarie 2012, Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale îl numeşte pe preşedintele AFDPR Octav Bjoza, Ambasador onorific al României în Uniunea Europeană (UE), alături de doamnele Iolanda Balaş şi Sofia Vicoveanca, pentru anul 2012, declarat „An al îmbătrânirii active şi al bunelor relaţii dintre generaţii”. O poveste de viaţă unică, trăiri şi experienţe teribile. Despre toate acestea, într-o producţie media BZI LIVE ce nu trebuie ratată.