Preluarea portofoliului de ministru de către Lucreţiu Pătrăşcanu. Lucreţiu Pătrăşcanu s-a născut pe 4 noiembrie 1900 la Bacău. S-a stins din viaţă în închisoarea Jilavă din Bucureşti pe 17 aprilie 1954. A fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist.
A fost și profesor la Universitatea București.
Pătrăşcanu a fost licenţiat în drept şi doctor în științe economice al Universității din Leipzig. A fost primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.
Preluarea portofoliului de ministru de către Lucreţiu Pătrăşcanu
Imediat după lovitura de stat de la 23 august 1944 intră în noul guvern al lui Constantin Sănătescu în calitate de ministru al Justiției
A fost autorul proclamației pe care regele a citit-o în seara zilei de 23 august la postul național de radio.
Este unul din reprezentanții României la semnarea armistițiului dintre România și URSS, la 12 septembrie 1944.
Prezent la Moscova, i-a contactat pe membrii facțiunii moscovite, Ana Pauker și Vasile Luca, prin supraveghetorul lor Andrei Vâşinski, restabilind astfel comunicarea dintre aripile PCR, cea aflată în exil în URSS și cea aflată în România.
Un an mai târziu e membru în Comitetul Central, iar în 1947 este unul din reprezentanții României la Tratatele de pace de la Pariş.
În calitate de ministru al Justiției, Lucrețiu Pătrășcanu a inițiat procesele de tip stalinist în România. În 1945, după ce prim-ministru devenise Petru Groza, a înființat Tribunalele Poporului, promovând în cadrul lor procurori comuniști ca Avram Bunaciu, Constanța Crăciun sau Alexandra Sidorovici (soția lui Silviu Brucan).