Povești de groază scurte: Ideale de rostit în jurul unui foc de tabără

Poveștile de groază scurte sunt ideale de spus la un foc de tabără, alături de prieteni. Fie că vă speriați ușor sau, din contră, vă amuză istorisirile înfricoșătoare, v-am pregătit o listă cu cele mai interesante povești de groază.

Nicio călătorie în pustietate nu este completă fără a spune câteva povești înfricoșătoare în fața unui foc de tabără. Poveștile nu trebuie să conțină nimic fantezist. Focul care trosnește, umbrele dansante și suntele naturale ale pădurii sunt tot ce aveți nevoie, pentru a crea atmosfera perfectă și pentru a simți fiori pe șira spinării.

Stirile PROTV

Ucraina a lansat unul dintre cele mai mari atacuri cu drone asupra Moscovei

RomaniaTV

Cătălin Botezatu, la un pas de moarte. Celebrul designer a încercat să se SINUCIDĂ din dragoste

Povești de groază scurte: „Tati, cineva este sub patul meu!”

Am început să-l învelesc bine, înainte de culcare, iar el mi-a spus, „Tati, verifică dacă nu sunt cumva monștri sub patul meu”. M-am uitat dedesupt pentru a-i face pe plac, a intra în jocul său, și l-am văzut, un alt el, sub pat, uitându-se la mine îngrozit, tremurând și șoptind, „Tati, cineva este pe patul meu!”

„Tati, cineva este sub patul meu!”

Mama

Când sora mea și cu mine eram copii, familia noastră a locuit odată într-o veche și fermecătoare casă de la țară. Ne plăcea să-i explorăm ungherele prăfuite și să ne cățărăm în mărul din curtea sa din spate.

Atracția noastră favorită era însă o fantomă. O numeam Mama pentru că părea să fie atât de bună și grijulie. În unele dimineți sora mea și cu mine ne trezeam dimineața și găseam pe fiecare dintre noptierele noastre câte o ceașcă care nu se aflase acolo în seara dinainte. „Mama” ni le lăsa ca nu cumva să ne fie sete în decursul nopții! Nu voia altceva decât să aba grijă de noi!

Printre mobilele originale ale casei era un scaun pe care-l țineam lângă unul dintre pereții sufrageriei. Ori de câte ori eram ocupate cu câte ceva, uitându-ne la televizor sau distrându-ne cu un joc, „Mama” mișcă, pe nesimțite, acel scaun de-a lungul camerei, înspre noi. Uneori, reușea să-l mute până în mijlocul sufrageriei. Ne simțeam întotdeauna triste când îl puneam înapoi, lângă perete. „Mama” nu-și dorea decât să fie mai aproape de noi!

Ani mai târziu, la mult timp după ce ne-am mutat, am găsit un articol dintr-un ziar vechi despre ocupanta anterioară a casei de la țară, o văduvă. Își ucisese ambii copii dându-le să bea din câte o ceașcă cu lapte otrăvit, înainte de culcare. Apoi, se spânzurase. Articolul includea și o poză a sufrageriei casei, cu o femeie atârnând de un ștreang legat de o grindă. Sub ea, răsturnat, era acel scaun vechi, amplasat chiar în centrul camerei!

„Printre mobilele originale ale casei era un scaun pe care-l țineam lângă unul dintre pereții sufrageriei.”

Zgomot ciudat în pivniță

Mama mi-a spus să nu mă duc niciodată în pivniță, dar am vrut să descopăr ce anume făcea un zgomot ciudat venit de acolo. Era asemănător cu scheunatul unui cățeluș, și-mi doream atât de mult să-l văd, așa că am deschis încetișor ușa pivniței și am coborât nițel, pe vârfurile tălpilor, pe scară.

Nu am zărit nici un cățel și, apoi, mama m-a îmbrâncit afară și a țipat, furioasă, la mine.

Mama nu mai țipase până atunci la mine, iar acest lucru m-a întristat, și am început să plâng. După aceea, mama mi-a zis să nu mai întru vreodată iarăși în pivniță, și mi-a dat o prăjiturică.

Asta m-a făcut să mă simt mai bine și, drept urmare, nu am mai întrebat-o de ce băiatul din pivniță scheuna asemeni unui cățeluș, ori de ce nu avea nici mâini, nici picioare…

„Mama mi-a spus să nu mă duc niciodată în pivniță…”

Povești de groază scurte: Fantoma te așteaptă acasă

Seara trecută, un prieten m-a scos rapid din casă pentru a nu pierde împreună deschiderea oficială a unui bar de noapte cu muzică „live”. După câteva băuturi, mi-am dat seama că nu am telefonul în buzunar.

Am verificat masa unde stăteam, la bar, în toaletă, fără vreun rezultat, așa că am folosit telefonul prietenului meu pentru a mă suna pe mine însumi.

După două apeluri, mi-a răspuns cineva care a dat glas unui ușor chicotit răgușit și, apoi, mi-a închis. După aceea, nu mi-a mai răspuns. În cele din urmă am renunțat să mai sun și m-am îndreptat către casă.

Mi-am găsit telefonul pe noptieră, exact acolo unde îl lăsasem!

„Mi-am găsit telefonul pe noptieră, exact acolo unde îl lăsasem!”

Sursa: diane.ro