Povestea tragică a unui artist ucrainean: ”Este un genocid ce se întâmplă. Un adevărat război împotriva noastră!”

Konstantin s-a trezit de la zgomotele avioanelor care zburau chiar deasupra casei lor și de la bubuiturile puternice care se auzeau. Povestea tragică a unui artist ucrainean, din prima zi de război. După ce au stat două zile ascunși în subsolul casei, aceștia au decis, într-un final, să plece din țară. Și-au luat strictul necesar și au pornit la drum. Copilul lor a fost la un pas de moarte

Konstantin Grosman este un actor și regizor evreu. S-a născut în orașul Nicolaiev, în apropierea Odesei. Acesta are șase copii, patru dintre aceștia fiind în Germania cu prima lui soție, iar o fetiță, de 3 ani jumate. pe nume Roza, și una de doi ani, pe nume Bella, sunt alături de el și de noua lui soție, Vica. În dimineața zilei de 24 februarie, când Ucraina a fost bombardată de către cotropitorii ruși, aceștia au trăit clipe groaznice, care le-a marcat existența într-o manieră de neconceput.

Stirile PROTV

NATO și-a mobilizat avioanele de luptă după un atac masiv lansat de Rusia. Ploaie de rachete la granița Alianței

RomaniaTV

Bahmuțeanu și Dumitru Dragomir, circ în direct. Și-au aruncat cuvinte grele: Ești misogin, prost și îngâmfat / Hai sictir, javră!

Povestea tragică a unui artist ucrainean, din prima zi de război

Konstantin s-a trezit de la zgomotele avioanelor care zburau chiar deasupra casei lui, iar apoi bubuituri puternice au spart liniștea apăsătoare. Oamenii au ieșit afară speriați, ca să înțeleagă ce se întâmplă, copiii plângeau, iar panica punea stăpânire pe ei. Ca să-și poată salva copiii și să le poată oferi cât de cât siguranță și liniște, au ales să se ascundă în subsolul casei, un loc total nepotrivit pentru doi copii atât de mici.

”Am văzut cu proprii mei ochi avioanele. Noi și copiii noștri am stat două zile la subsol, în beci, într-un loc rece, umed și cu mucegai. Fetelor le era foarte inconfortabil. Puțin spațiu, iar ele se simțeau foarte rău acolo și nu le puteam explica din ce motiv ne aflam în acel loc, când noi avem o casă.”

Pentru că nu reușeau să ajungă la timp în subsol, din momentul declanșării alarmei anti-aeriene și până la atacul propriu-zis, Konstantin și Vica au izolat gemurile și au improvizat o saltea, din tot ce au găsit prin casă, în camera fetițelor, ținându-le pe acestea cât mai departe de geam, pentru a evita impactul cu frânturile de sticle în urma bombardamentelor.

”Am acoperit geamurile din camera copiilor, ca pe vremea războiului, iar jos am improvizat un pat din așternuturi. Fetele stăteau la podele, departe de geamuri, special ca să nu fie afectate de sticlă. În momentul în care ne pregăteam să mergem la subsol, fetele, din cauza fricii, voiau la toaletă și nu reușeam să ieșim din casă la timp, pentru că aveam la dispoziție 15 minute din momentul în care suna alarma, până la atacul propriu-zis. Așa că rămâneam în casă și ne rugam fiecare Dumnezeului său”, declară regizorul, îngrozit.

Drumul până în România a fost plin de încercări: Au mers 8 km pe jos

După două zile ascunși în subsolul casei, familia Grosman a decis, într-un final, să plece din țară. Și-au luat strictul necesar și au pornit la drum.

”Am luat minimul de lucru, ca să nu ne fie greu, iar soția mea a insistat ca să luăm și căruțul pentru copil. Din NiKolaiev până la Odesa, de obicei, facem 2 ore, dar acum am făcut 4, pentru că erau mulți soldați de-ai noștri care verificau să nu plece bărbații apți de luptă” povestește bărbatul.

Din cauza rândului imens de mașini la frontiera Ucrainei cu Republica Moldova, aceștia au fost nevoiți să meargă pe jos 8 km prin ploaie, cu copiii in brațe.
La punctul vamal erau peste 2000 de persoane care așteptau să traverseze pe jos. Toți aveau copii, toți erau disperați.

”Când am ajuns la granița cu Moldova, rândul de mașini era de 20 de km. La un moment dat, șoferul a oprit mașina și a spus că nu mai poate continua drumul și vom fi nevoiți să mergem pe jos. Eram o coloană de câteva mașini, ca să ne ajutăm unii pe alții. A început să plouă, iar apoi să ningă, era noroiul până la genunchi. Când am ajuns la punctul vamal, eram murdari din cap până-n picioare. Căruțul era plin de noroi. Bellei i s-a făcut rău, iar Roza plângea încontinuu”, povestește Konstantin Grosman.

Acesta spune că a reușit să treacă granița țării sale printr-o minune, pentru că se încadrează în categoria de vârstă a persoanelor apte pentru război.

Povestea tragică a unui artist ucrainean: ”Doctorul ne-a avertizat că riscăm să ne pierdem copilul”

La granița dintre Ucraina și Republica Moldova, Konstantin a cerut ajutorul personalului medical de acolo, pentru că fetița lor mai mică, Bella, era aproape inconștientă. Teroarea a pus stăpânire pe ambii părinți, iar doctorul, după ce a consultat-o, le-a zis acestora că trebuie să treacă în partea cealaltă de urgență, pentru că astfel riscă să își piardă copilul, starea sa de sănătate agravându-se.

”Doctorul a examinat fetele și ne-a spus să luăm pașapoartele și să plecăm de îndată, pentru că există riscul să pierdem copilul. Ea a început să tușească și avea febră. Indiferent cât de gros a fost îmbrăcată, a răcit. Am plecat împreună cu familia la vameș și i-am transmis că doctorul ne-a dat acordul să plecăm toți, împreună. Este un lucru inexplicabil cum eu am reușit să trec granița. Doctorul a spus că trebuie să fim toți, împreună. Mulți aveau câte 2 copii, dar ai noștrii erau foarte mici, iar Vica nu s-ar fi descurcat de una singură”, spune bărbatul.

Ca un patriot adevărat, regizorul precizează că vrea să se întoarcă în Ucraina, pentru a ajuta soldații și oamenii care se luptă cu inamicii.

”Eu vreau să mă întorc în Ucraina. Vă dați seama că, la cum arăt, nimeni nu mă va primi în nicio armată. Dar, oricum, pot oferi ajutor. Nu este obligatoriu să împuști, ca să ajuți într-un fel. Mai întâi vreau să ajungem în Germania și să ne instalăm. Soția mea mă sprijină și mi-a spus să fac ceea ce consider eu că este bine. Ea va accepta orice decizie pe care o voi lua”, declară actorul Konstantin Grosman.

Războiul încă continua, nimeni nu știe când se va termina, nimeni nu știe câți oameni vor trebuiu să-și sacrifice viața pentru a pune capăt acestei nebunii. Povestea tragică a artistului ucrainean este doar o mică parte a realității dure care se petrece în Ucraina. Nu este o invenție și nici un basm, este un lucru care se întâmplă în zilele noastre, sub ochii noștri.