Povestea medicului rezident ce și-a schimbat viața după experiența în SUA! „America e pentru minți deschise, pentru cei pregătiţi să îşi ţină viaţa în mâini”

Veronica Pașcu este numele unei tinere ieșence, absolventă a Universității de Medicină din Iași, medic rezident în București, ce și-a schimbat viața total după experiența americană, facilitată de programul „Work and Travel”. Tânăra, în vârstă de 26 de ani, a învățat ce înseamnă munca pe tărâm american, primii bani obținându-i acolo. Dacă înainte de a petrece o vară întreagă peste ocean Veronica era o persoană negativistă, lipsită de entuziasm și energie, lucrurile s-au schimbat acum

Orele întregi de muncă dintr-un restaurant american au făcut-o să înțeleagă ce înseamnă viața fără ajutorul părinților. În plus, oamenii frumoși pe care i-a cunoscut au ajutat-o să treacă peste „micile depresii”, văzând care sunt problemele cu adevărat grave

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

CÂŞTIGĂTOR MASTERCHEF 2024. S-a rupt tradiţia, cum s-a luat premiul de 75.000 de euro. Scandal uriaş cu Bontea, Dumitrescu şi Scărlătescu

Medic rezident în experiența americană

Veronica Pașcu are doar 26 de ani, dar multă energie și poftă de viață, după ce, în urmă cu un an, și-a îndeplinit un mare vis, cel de a merge în America.

Dacă înainte de a călca pe pământ american i se părea că nu are o viață tocmai perfectă și că banii se obțin ușor, după ce s-a întors din SUA gândirea i s-a schimbat complet, devenind un om mult mai activ.

În ziua care a părăsit America, Veronica și-a dat seama că singura sa teamă este cea de bătrânețe.

„Sunt Veronica și mi-e frică să îmbătrânesc!

Mi-am dorit enorm să particip la acest program, nimic nu mergea bine pe moment. Azi, prietenii îmi ziceau că mergem, mâine, că nu e nimic sigur, ai mei îmi făceau periodic dușuri reci cu texte ca: «În America zici? Bine, du-te, dar mâine vii acasă că vreau să mă ajuți la ceva».

 Vara a trecut extraordinar de greu. Eu stăteam cu nasul în cărți și seriale de dimineața până seara, până când am început facultatea. Toți prietenii s-au retras. Oricum, îmi cam pierdusem speranța.

Mai târziu, s-a întâmplat ca în perioada respectivă fratele meu să lucreze la un proiect în Canada. Destinul a făcut ca tot în perioada aceea să vorbesc cu un fost coleg de liceu care fusese în vara respectivă în State și, din vorbă în vorbă, să îmi spună că e o experiență de neuitat și că mă va ajuta cu acte, formalități, sfaturi, doar să mă înscriu. Și, astfel, dorința a fost reaprinsă. Aşa că, într-o seară, mi-am făcut curaj și am zis: «Ok, voi face asta singură, e visul meu şi voi lupta pentru el». Ulterior, mi-am mai convins doi colegi.

 În drum spre locul unde urma să locuim, mă uitam fascinată pe geam. Nimic nu era ca America pe care o aveam eu în cap, ci mai curând ca în laboratorul lui Dexter”, a declarat Veronica Pașcu.

De la o zi la alta, tânăra observa diferențele majore și încerca să se adapteze.

„Am ieşit în următoarele zile împreună cu colegii mei să vedem împrejurimile şi am avut parte de o mulţime de peripeţii, şocul cultural începând: am pozat în nişte ciudaţi când aşteptam culoarea verde la semafor, fără să ştim că, de fapt, pentru pietoni verdele nu există, ne-am uitat dubios la femeia de la Walmart când am văzut că ne pune fiecare articol în plasă separată, ne-am simţit ciudat să vedem că oamenii zâmbesc acolo.

Ziua mea de naștere petrecută acolo a reprezentat un moment de graniţă în ceea ce priveşte oamenii pe care i-am cunoscut în SUA. Dacă până atunci am crezut că sunt singură acolo şi cele 3 luni vor trece extraordinar de greu, ziua mea avea să schimbe radical asta. Atunci am realizat că poţi întâlni oameni ce te pot iubi chiar şi la mii de mile de casă, că prima impresie pe care ţi-o formezi despre un om nu e neapărat cea corectă şi că toată povestea asta cu „Work&Travel” e aşa cum ţi-o faci tu.

Depresia se terminase, începusem să văd total altfel lucrurile şi, dacă până atunci mă frustra faptul că nimeni şi nimic nu era pe gustul meu, atunci am început să-mi deschid mintea şi să îmbrăţişez tot ce era nou.

Pentru că asta înseamnă America, odată ce ai găsit puterea şi încrederea să dai jos ochelarii de cal, cu siguranţă ceea ce urmează e schimbarea”, a adăugat Veronica Pașcu.

America e pentru oamenii ce-și iau viața în propriile mâini

Veronica îi sfătuiește pe toți tinerii interesați de o asemenea experiență să se gândească bine înainte de a face acest pas, pentru că nu în toate cazurile persoanele reușesc să vadă binele și să se acomodeze cu viața de acolo.

„America e pentru minți deschise, pentru cei pentru care libertatea deplină e cel mai important lucru, e pentru cei capabili să zâmbească, dar, în acelaşi timp, e doar pentru oamenii muncitori şi doar pentru cei pregătiţi să îşi ţină viaţa în mâini, măcar pentru 4 luni. Așadar, dacă în România cardurile părinţilor sunt şi cardurile tale, dacă atunci când te trimite mama să iei pâine eşti revoltat că te munceşte sau dacă spui că îţi doreşti libertate, dar ai înjurat doi oameni de acelaşi sex pentru că se ţineau de mână sau alţi doi cu tenul mai măsliniu care se adresau unul altuia cu «fă», nu te înscrie. Serios, e o investiţie a multor resurse şi te asigur că nu îţi va plăcea, deci nu merită!

Prietenii mei ştiu că sunt un candidat bun pentru ultimul om de pe planetă, în sensul că nu sunt cel mai sociabil om, de aceea mi-a fost puţin greu la început să fiu relaxată cu clienţii, să fac glume de doi dolari cu ei, să îi fac să se simtă bine, dar îmi place să cred că am reuşit asta pe parcurs. S-au întâmplat o mulţime de lucruri de-a lungul verii, unele mai plăcute, altele mai puţin, unele mai fericite, altele mai triste, dar, în orice caz, Taverna Cretekou va rămâne pentru mine primul meu job, locul unde am învăţat ce sunt banii, am învăţat cât de diferiţi sunt oamenii, am învăţat că doi oameni nu au nevoie de o vârstă apropiată şi uneori nici de o limbă comună pentru a se apropia, pentru că un zâmbet poate trece orice graniţă”, a adăugat Veronica Pașcu.