Prima pagină » Titlurile zilei » Povestea emoționantă a unui tânăr din Iași, care abia vede lumina zilei! A luptat și a ajuns să practice sporturi extreme: „Orice se poate, dacă îți dorești cu adevărat” – FOTO

Povestea emoționantă a unui tânăr din Iași, care abia vede lumina zilei! A luptat și a ajuns să practice sporturi extreme: „Orice se poate, dacă îți dorești cu adevărat” – FOTO

07 ian. 2023, 02:00,
Andreea Timofte în Titlurile zilei

Daniel Andrei se numără printre tinerii cu nevoi speciale din județul Iași, povestea sa fiind una impresionantă. Încă de la naștere, venind prematur pe lume, acesta s-a confruntat cu probleme grave de vedere. Incubatorul în care a stat mai bine de o lună a făcut ca ochii să îi fie afectați, suferind de strabism și miopie. În ciuda acestor afecțiuni, ieșeanul se pregătește să devină antrenor de escaladă, acest sport reprezentând o mare pasiune pentru el

Daniel Andrei, un tânăr în vârstă de 21 de ani, din Târgu Frumos, județul Iași, a terminat Liceul Special „Moldova” pentru elevi cu deficiență de vedere. De curând a descoperit plăcerea pentru plimbările pe munte și escaladă, ultima experiență fiind chiar pe Muntele Ceahlău, vârful Toaca.

În momentul de față, Daniel Andrei face parte din echipa „Climb Again”, unde monitorizează activitățile copiilor înscriși la club, însă în viitorul apropiat va deveni antrenor de escaladă. De asemenea, obiectivele lui sunt și să învețe marketing digital și editare video.

Daniel Andrei a povestit reporterilor BZI cum este viața sa, luând în calcul deficiențele de vedere, cum se descurcă de când s-a mutat singur, dar și cum reușește să practice escalada, în ciuda tuturor barierelor cu care s-a confruntat de-a lungul anilor.

Povestea emoționantă a unui tânăr care vede dincolo de orice obstacol

Dizabilitatea de vedere a lui Daniel Andrei a apărut după ce s-a născut prematur, la 7 luni. Tânărul în vârstă de 21 de ani se confruntă cu probleme mari de vedere, iar drumul său nu a fost și nu este ușor, însă, cu toate acestea, nimic nu este imposibil pentru el.

„Cam pe la vârsta de 2-3 ani s-a aflat că am ceva, pentru că nu era atât de vizibilă această dizabilitate. Din câte știu, am fost diagnosticat cu miopie și strabism și s-a descoperit mai greu, când o intervenție chirurgicală nu ar mai fi avut niciun folos. În prezent este mai complicat puțin, deoarece am și glaucom, văd doar cu un singur ochi cam 15 la sută, adică 3-5 metri, lucruri mai mari.

Mai târziu a venit vremea să merg la școală. Povestea a continuat la fel ca la grădiniță… timid, jenat cu dizabilitatea pe care o am… Din fericire am făcut doar un singur an într-o școală de masă, și anume doar clasa întâi. Din cauza acestei deficiențe nu am mai fost acceptat și în următorii ani. Cumva era de așteptat să apară astfel de bariere”, a declarat Daniel Andrei.

Întregul proces de acceptare a fost lung, dar nu imposibil.

„Țin să menționez că am făcut clasa întâi în Italia, apoi am revenit în România. Aici am descoperit școala specială cu deficiențe de vedere, anume Liceul Special «Moldova» Târgu Frumos, județul Iași. Acolo am învățat din clasa a XI-a până în clasa a XII-a, am descoperit mai mulți copii cu diferite probleme de vedere și asta m-a făcut să mă acomodez cu situația mea.

Acolo am învățat doar pe jumătate, din păcate, să mă accept așa cum sunt și să depășesc aceste bariere și descurajări. Cealaltă jumătate, de a mă accepta și de curaj, am descoperit-o după ce am terminat școala și am început să interacționez cu oamenii din jur. Am înțeles că uneori, chiar dacă este vizibilă o deficiență, tu, ca persoană cu dizabilitate, tot trebuie să menționezi acest lucru și să le explici unora mai detaliat”, a adăugat Daniel Andrei.

Viitor antrenor de escaladă

Curaj și optimismul le-a dobândit datorită unui club sportiv, „Climb Again”, pe care l-a descoperit datorită lui Alex Benchea, cunoscut și ca alpinistul cu ochii albi. Alex a fost coleg de liceu cu Daniel Andrei, la Târgu Frumos.

„Una dintre pasiunile lui este cățăratul, urcatul pe munte, mai exact. Mi-a povestit despre «Climb Again». Am încercat și eu, am descoperit că îmi place acest sport, dar și compania echipei, fiindcă acolo este o adevărată echipă ce dezvoltă implicare și pasiune în ceea ce fac. Dacă la început veneam doar să mă cațăr, după ce am terminat școala mi-am dat seama că vreau să mă apropii mai mult și să fac și eu parte din echipa lor.

Așa am ajuns să fiu și monitor în sala de escaladă «Climb Again». Doar că eu am un scop în plus față de restul echipei. Prin dizabilitatea mea de vedere vreau să le demonstrez persoanelor cu dizabilități multiple, dar și persoanelor fără dizabilități, că orice este posibil, dacă tu îți dorești să fie posibil. Chiar dacă ai o dizabilitate, indiferent care este ea, nu ești mai diferit cu absolut nimic față de restul”, a menționat Daniel Andrei.

Cum se îmbină acest sport cu dizabilitatea?

Răspunsul este cât se poate de simplu! Kilter Board. Acest Kilter Board este un panou destinat persoanelor cu dizabilități de vedere, ce arată ca un perete normal de escaladă, doar că are mai multe piese (n.r. – prize, cum sunt numite în cățărat), care funcționează prin intermediul unei aplicații de pe telefon. Astfel, îți poți seta propriul traseu. Acesta este acționat de niște beculețe pe care trebuie să le urmezi pentru a finaliza.

„Am început cam de vreun an jumate, iar acest panou cu luminițe a apărut de câteva luni în sală. Înainte să apară cățăram pe pereții normali de escaladă și primeam indicații de la monitorii din sală. Aceste indicații erau sub forma orelor ceasului cu ace. Ca să vă puteți imagina puțin, sună cam așa: ora 11-12, deasupra capului, ora 03:00, dreapta, ora 6, la picioare, ora 9, stânga. Restul orelor sunt detalii. Încă odată o spun că orice se poate, dacă îți dorești cu adevărat. Momentan, doar Ceahlăul am reușit să-l cuceresc”, a adăugat Daniel Andrei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

`
`