O femeie din comuna ieșeană Hălăucești nu a mai putut să meargă din clasa a VIII-a, deoarece suferă de o boală neuromusculară degenerativă. Aceasta visa să ajungă o balerină de succes, însă viața a luat o altă întorsătură și a ajuns să-și petreacă tinerețea într-un scaun cu rotile. În tot acest chin, pictura și scrisul au fost alinarea ei, astfel încât a prins curaj în urma unei poezii publicate în revista bisericii, încă din copilărie. Ulterior, Ana Maria a continuat să creadă în pasiunea ei și a ajuns să lanseze o carte, care se numește „Oglindiri și revers în sentimente”
Ana Maria Dămoc are 43 de ani și este din comuna ieșeană Hălăucești. La vârsta de 12 ani a fost implicată într-un accident și i s-a declanșat o boală rară, iar în acest fel nu și-a mai putut realiza visul de a deveni balerină, fiindcă se deplasează într-un scaun cu rotile de la vârsta de 16 ani. Femeia este luptătoare și consideră că acest grad de handicap nu ar trebui să o marginalizeze, ci să o facă să își ia viața în propriile mâini.
„Pentru mine, scrisul este ca un refugiu și o refulare sufletească, pentru că și noi, cei care suferim de diferite tipuri de handicap, avem dreptul la viață”, mărturisește Ana Maria Dămoc.
Femeia și-a găsit refugiul în scris, în urma accidentului din copilărie, care i-a afectat viața
Ana Maria Dămoc este o femeie cu niște visuri mari, care crede în pasiunile ce i-au devenit alinare, după ce tinerețea ei a fost determinată de un scaun cu rotile și a fost împiedicată când și-a dorit să-și întemeieze propria familie.
„Pictura și cuvintele au devenit pasiune și sunt refugiul meu de la sfârșitul clasei a VIII-a. Prima poezie am publicat-o în revista bisericii și am prins curaj să continui”, afirmă femeia.
Datorită faptului că femeia nu a renunțat niciodată la visul care s-a schimbat din cauza accidentului, a reușit de curând să-și lanseze cartea, pe care a scris-o cu foarte mult drag. Ana Maria nu a avut mulți sponsori care să o ajute să-și lanseze cartea în mai multe exemplare, pentru a putea fi și comercializată.
„Momentan sunt doar câteva exemplare, pentru că sponsorii au avut un buget mic. Dar este un pas înainte și am început să colaborez cu Editura «Cervantes». Îi mulțumesc părintelui de la parohia Iorcani, care a deschis o campanie pentru a mă apăra de un atacator obsedat de pe internet. Tot dumnealui a deschis și ușile primăriei și ale școlii din Hălăucești, care m-au ajutat cu publicarea cărții”, spune încrezătoare Ana Maria Dămoc.
Ana Maria Dămoc: „Părinții spun că nu mai are rost la anii mei”
Ana Maria Dămoc a suferit de un accident la vârsta de 12 ani, însă după câțiva ani s-au resimțit efectele negative, care i-au dictat toată viața. Deși povestea bolii ei este de pe vremea când nu se cunoșteau atât de multe despre bolile genetice, diagnosticul a fost pus ipotetic și așa a rămas și acum.
„La vârsta de 12 ani am avut un accident și ulterior s-a declanșat o boală neurologică rară și degenerativă. Povestea bolii este de pe vremea pe când nu se cunoșteau atât de multe despre bolile genetice, iar diagnosticul a fost pus prezumtiv. Așa a rămas și acum. Ar trebui să fac niște teste genetice, să stabilesc cu exactitate, dar părinții mei spun că nu mai are rost la anii mei”, afirmă Ana Maria.
Aceasta a reușit să meargă singură până la sfârșitul claselor gimnaziale, însă, ulterior, acest lucru i-a îngreunat toată tinerețea. Piciorul ei este afectat și ar necesita o operație de corectare, însă părinții săi s-au opus acestui lucru, protejând-o într-un mod cât mai exagerat și distrugător pentru ea.
„Până la sfârșitul clasei a VIII-a am mers, pe urmă a fost tot mai greu. E afectat piciorul, s-a deformat și trebuie o operație de corectare. Însă părinții nu vor să mă opereze. Uu m-au lăsat nici să mă căsătoresc, pentru că au considerat că aș fi devenit bătaia de joc a vreunui bărbat. Mi-au oferit o protecție exagerată și distrugătoare!”, se destăinuie femeia în scaun cu rotile, care și-a găsit refugiul în scris.