Povestea de iubire de la Taj Mahal, India. Un monument construit de împăratul Shah Jahan pentru cea mai iubită soție a sa

Taj Mahal, India, este fără îndoială unul dintre cele mai faimoase monumente la nivel global. Este o reprezentare a măreției culturale a Imperiului Mogul, care a dominat o mare parte din subcontinentul indian timp de 350 de ani, devenind în jurul anilor 1700 cea mai puternică forță din regiune. Complexul, care acoperă 18 hectare, include faimosul mausoleu din marmură albă, o piscină reflectorizantă, grădini somptuoase și alte structuri adiacente.

Povestea de iubire de la Taj Mahal, India

Multe persoane știu faptul că Taj Mahal a fost construit la ordinul lui Shah Jahan, al cincilea împărat mogul care a domnit între 1628 și 1658, ca o manifestare a iubirii pe care i-o purta soției sale. În timpul domniei sale, Imperiul Mogul a cunoscut un apogeu cultural, fiind considerată Epoca de Aur a arhitecturii. Magnificul monument, adesea perceput ca un adevărat palat, a fost ridicat în Agra, fosta capitală a imperiului între 1527 și 1658. Prin decorațiunile sale elaborate și designul elegant, Taj Mahal nu reprezintă doar un vârf al arhitecturii indiene, ci se numără printre cele mai remarcabile monumente din lume, fiind inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 1983.

Stirile PROTV

Rusia amenință că va bombarda capitale europene. ”Europa este o țintă pentru rachetele noastre”

RomaniaTV

Prima reacție a lui Betty Salam, după ce și-a părăsit soțul și s-a mutat cu noul iubit, un manelist celebru. ''Am probleme''

Taj Mahal a fost edificat în memoria celei mai iubite soții a împăratului Shah Jahan, Arjumand Banu Begum, cunoscută sub numele de Mumtaz Mahal. Deși Shah Jahan a avut mai multe soții, Mumtaz Mahal a fost marea iubire a împăratului. Căsătoria lor a ținut 19 ani, în timpul căreia au avut 14 copii. Tragedia s-a ivit atunci când Mumtaz Mahal a murit la doar 38 de ani, în urma complicațiilor cauzate de nașterea celui de-al 14-lea copil.

Îndurerat profund de pierderea adoratei sale soții, Shah Jahan a hotărât să ridice un mausoleu spectaculos în amintirea ei. Construcția Taj Mahalului și a întregului ansamblu a început în 1632, la un an după moartea ei, și a durat peste două decenii, implicând aproximativ 20.000 de artizani. Materialele necesare pentru construcție, grele și voluminoase, au fost transportate cu ajutorul a aproximativ 1.000 de elefanți. Monumentul a fost construit în conformitate cu principiile legii musulmane, care interziceau decorarea excesivă a mormintelor, considerând-o o manifestare nepotrivită a vanității. Acest lucru explică designul relativ simplu al nivelului inferior al mausoleului, unde Shah Jahan și-a așezat soția pentru odihnă veșnică.

Mausoleul în sine este o capodoperă a simetriei construcției. Mormântul lui Mumtaz este plasat exact în centrul criptei, în timp ce cel al lui Shah Jahan, depus acolo după moartea sa în 1666, se află la vest, contribuind la echilibrul artistic al ansamblului. Pe pereții mausoleului au fost inscripționate pasaje din Coran sub îndrumarea celebrului caligraf Abd-al Haqq, cunoscut și ca Amanat Khan Shirazi.

Așezarea celor patru minarete de 40 de metri la marginea platformei Taj Mahalului nu a fost aleasă doar din considerente estetice, ci și din motive strategice. În secolul al XVII-lea, ansamblurile masive erau adesea vulnerabile la colaps din cauza propriei greutăți. Pentru a proteja cripta lui Mumtaz Mahal, arhitectul principal Ustad Ahmad Lahauri a proiectat minaretele înclinându-le ușor, astfel încât în cazul unui eventual colaps, acestea să cadă departe de restul Taj Mahalului, evitând astfel orice daune potențiale asupra mormântului soției împăratului Shah Jahan.

Cum a fost ascuns din vizorul bombardierelor aeriene pe timp de război

De-a lungul timpului, au apărut preocupări legate de integritatea structurală a monumentului. În secolul al XX-lea, topografii au observat semne de degradare structurală, accentuate de scăderea nivelului râului Yamuna din apropiere. S-a constatat chiar că, între anii 1980 și prezent, unul dintre minarete a suferit o eroziune de aproape patru centimetri.

Atunci când vizitează Taj Mahal, turiștii au ocazia să exploreze și celebrele grădini ale complexului care, potrivit cercetătoarei Amelia Carolina Sparavigna de la Departamentul de Științe Aplicate și Tehnologie din cadrul Institutului Politehnic din Torino, ar putea simboliza Grădina Edenului, iar cele patru colțuri ale acestora reprezintă cele patru colțuri ale lumii.

Grădina originală a fost puternic influențată de cultura musulmană, fiind caracterizată printr-un frunziș bogat și peste 60 de straturi de flori meticulos aranjate. Această amenajare a fost păstrată până când India a intrat sub dominația Imperiului Britanic, moment în care puterea colonială și-a impus propriile sale idei horticole asupra peluzei palatului. Sub controlul britanic, în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, aspectul vegetației din jurul Taj Mahal s-a schimbat spre un caracter mai subtil, mai apropiat de grădinile tradiționale britanice.

În vremuri de conflict și instabilitate internațională, Taj Mahal, ca simbol al Indiei, a devenit o țintă vulnerabilă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în conflictele ulterioare dintre India și Pakistan, eforturile de protejare a acestui monument au fost substanțiale, cu implicarea atât a guvernului indian, cât și a locuitorilor din Agra. În acest scop, au fost adăugate structuri de protecție care să ascundă edificiul de privirile bombardierelor aeriene. Astfel, în loc să vadă una dintre cele mai mari minuni ale lumii, piloții ar fi văzut doar un conglomerat aparent de schele și structuri de susținere.

Impactul poluării asupra monumentului a fost, de asemenea, semnificativ. Pereții de sidef au suferit decolorări din cauza nivelului ridicat de poluare din zonă. Ca măsură de protecție, accesul vehiculelor, inclusiv al automobilelor și autobuzelor, este acum restricționat la o distanță de cel puțin 500 de metri de Taj Mahal, India, pentru a preveni o mai mare deteriorare a exteriorului, cauzată de emisiile de gaze.